Ce trebuie să faci dacă ești victima unui malpraxis. Sfaturi de la avocați
Pacienții din România au început, într-un număr din ce în ce mai mare, să-și caute dreptatea după ce au suferit din cauza unor erori medicale. Numai în anul 2016, 135 de medici au fost acuzați că au încălcat drepturile pacienților. Iată ce ce trebuie să faci dacă crezi că ești victima unui malpraxis.
Cătălina Bordianu Calangiu, Partner Fondator al Casei de Avocatură Bordianu&Asociaţii explică ce trebuie să ştie pacienții înaintea oricărei proceduri medicale, ce acte medicale trebuie să semneze, care este situaţia malpraxisului în România şi cum să își aleagă un avocat bun care să îi soluţioneze situaţia în cel mai profesionist mod posibil.
Acordul pacientului se obține în scris, înaintea unei proceduri
Înainte de a iniţia orice tip de procedura medicală, uneori chiar şi în cazul unor consultaţii medicale, investigaţii, deci nu numai în cazul intervenţiilor chirurgicale, pacientul trebuie să fie informat într-un limbaj uşor de înţeles pentru acesta, cu privire la diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, dar şi prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.
Acordul pacientului informat se obţine în scris, specific pentru manevra/procedura/intervenţia descrisă şi în mod obligatoriu înainte de efectuarea acesteia. În plus pacienţii au dreptul să solicite toate documentele medicale referitoare la intervenţia respectivă, să-şi aleagă medicul și opțiunea terapeutică şi are acces la ghidurile de bună practică şi inclusiv accesul la justiție pentru a-și rezolva nemulțumirile, conform legi drepturilor pacientului nr.46/2003.
Cum îţi dai seama dacă ai fost victima unui caz de malpraxis?
Conform legii, medicul răspunde civil pentru prejudiciile cauzate din eroare care includ şi neglijenţa, imprudența sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. De asemenea, răspunde pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea cerinţelor privind confidenţialitatea, obţinerea consimţământului informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale, precum şi în cazul depăşirii limitelor competentei (efectuează acte medicale în afara specialităţii/ specializării sale).
În orice reclamaţie de malpraxis, trebuie identificate în mod corect şi complet toate pretenţiile părţilor. Una vocat poate pune la masa discuțiilor ambele părți. „În opinia mea, prima reacţie ar trebui să o reprezinte întâlnirea cu medicul în vederea obţinerii tuturor informaţiilor, clarificărilor şi răspunsurilor la întrebările şi solicitările pacientului. Apreciez că medierea acestui tip de conflict este esenţială, indiferent de tipul de conflict apărut, de dezacordul sau comportamentul aparent necompatibil dintre părţile implicate, un mediator ajuta părţile să simplifice şi să-şi înţeleagă dezacordurile. Dacă soluţionarea conflictului nu se realizează printr-un mijloc alternativ, atunci paşii următori sunt reprezentaţi de proceduri judiciare: plângeri penale, acţiuni în justiţie pentru repararea prejudiciilor suferite, precum şi administrative: sesizarea comisiilor de specialitate de la nivelul Colegiului Medicilor”, punctează Cătălina Bordianu.
Care sunt costurile unui proces de malpraxis?
Costurile sunt greu de estimat, depinde de procedura aleasă, de multitudinea probelor administrate, precum şi de complexitatea cauzei în sine. Despăgubirile acordate trebuie să reflecte în primul rând daunele materiale suferite, respectiv costurile realizate pentru ameliorarea sau soluţionarea problemei medicale uletrior evenimentului declarat. La aceste despăgubiri materiale se pot adăuga cele morale, pentru prejudiciile aduse calităţii vieţii. Cuantumul efectiv care poate fi primit depinde de la o cauză la alta, fiind lăsat la aprecierea subiectivă şi exclusivă a instanţei de judecată.
„Spre exemplu, un medic stomatolog a efectuat un tratament defectuos care l-a făcut pe pacient să se ruşineze, să se retragă din societate, să îşi piardă locul de muncă etc. Daunele morale nu sunt cuantificate de o lege. O instanţa poate decide daune morale de 5.000 de euro pentru pierderea unui picior şi o altă instanţa poate decide 1.000.000 de euro daune morale pentru lipsa posibilităţii de a mai zâmbi”, adaugă Cătălina Bordianu.
