Copilul tău este "lipit" de calculator? Uite ce să faci!
Stă toată ziua lipit de tabletă şi de calculator. Dacă a intrat în jocul lui preferat, poţi să-l strigi la masă cât vrei pentru că nu te mai aude. Ai început să intri la idei şi te întrebi unde e greşeala şi cum s-ar putea îndrepta lucrurile. Revista „Click! pentru femei“ îţi dă câteva sfaturi utile.
Fixează câteva reguli de bază
Când nu sunt puse limite, riscul la care privitul şi jocul pe aceste gadgeturi expune copilul este mare. Specialiştii recomandă ca, până la 2 ani, tableta şi PC-ul să stea departe de copil, iar până la 6 ani timpul alocat acestui tip de activitate să fie de maximum o oră, împărţită în două prize. Nu te sfii deci să-i stabileşti un program: o jumătate de oră înainte de masa de seară, dar numai după baie şi după o carte de poveşti răsfoită împreună. Când îl chemi la masă, nu accepta să-şi termine partida cu supa în faţă şi cu ochii pe ecran.
Riscurile evadării în lumea virtuală
Jocurile trebuie alese cu atenţie de către părinte, cele educative – cu numere, culori şi litere – în locul celor violente, fiindcă aşa arată şi cercetările din domeniu. Copilul, neavând discernământul maturului, poate confunda realul cu virtualul şi îşi poate forma deprinderi greşite şi comportamente deviante. Cruzimea şi violenţa pot astfel să-i intre în obişnuinţă.
Ştim din propria experienţă că un film de două ore condensează întâmplări dintr-o întreagă viaţă de om.
Viteza cu care se petrec lucrurile pe ecran - fie el cel mai drăguţ şi inofensiv desen animat - este cu totul alta decât cea din viaţa reală. Consecinţa? Realitatea, prin lentoarea ei, începe să plictisească şi implicit să-l facă pe copil să caute un mod în care activităţile să se deruleze mult mai repede.
Va ajunge astfel să-şi piardă repede răbdarea, să se concentreze mai greu şi să nu mai ducă la bun sfârşit niciunul din lucrurile pe care le are de făcut, mai ales activităţile de la grădiniţă şi temele de la şcoală.
S-ar putea să ne trezim în faţa unui copil lipsit de emotivitate şi empatie, iar de aici până la indiferenţa faţă de semeni, izolarea în spaţiul virtual şi preferinţa pentru zeci de „prieteni“ din reţelele de socializare în locul celor câţiva reali, din carne şi oase, nu mai este decât un singur pas.
Se pierde comunicarea dintre copil şi părinţi
Părinţii foarte ocupaţi sunt cei mai vulnerabili din acest punct de vedere. Ce-i de făcut? Emoţiile şi trăirile de pe ecran pot fi înlocuite cu succes de cele reale: joaca în aer liber cu copiii de aceeaşi vârstă, cultivarea împrietenirii cu aceştia – nimic nu poate înlocui prietenul sau prietena din primii ani de şcoală şi norocoşi sunt aceia care şi i-au putut păstra lângă suflet de-a lungul timpului.
Către vârsta preşcolară, taberele - alese cu atenţie! – sunt şi ele un loc unde copiii socializează, învaţă, se joacă şi fac sport în aer liber.
