La 9 martie creștinii ortodocși îi comemorează pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia
Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Soldaţii înrolaţi în această legiune nu erau doar romani de origine, ci şi greci şi armeni.
Istoricul sărbătorii
Mucenicii comemorați în fiecare an la data de 9 martie au trăit în timpul domniei crudului împărat Licinius, în anul 320. Mucenicii erau soldați în cetatea Sevastiei.. Atunci, conducătorul oastei era Agricola, păgân crud și nemilos, renumit în epocă pentru ura lui îndreptată împotriva creştinilor. El a aflat că 40 de soldaţi din subordinea sa sunt creştini și aceștia nu vor să renunţe la credinţa lor cu niciun preț şi refuză să se închine idolilor.
Guvernatorul i-a chemat la el și le-a cerut să aducă jerfe idolilor
Soldații au mărturist cu mult curaj că ei nu vor sluji niciodată idolilor, deoarece ei slujesc Împăratului ceresc. După multe controverse, guvernatorul i-a întemniţat şi, timp de 8 zile, soldaţii au fost ademeniţi cu daruri, apoi au fost bătuţi cu pietre, după obiceiul acelor timpuri. Asprele pedepse nu i-au convins pe soldaţii creștini să renunţe la credinţa lor creştină.
Soldații n-au renunțat la credința creștină și au fost aspru pedepsiți
Atunci, guvernatorul Agricola le-a aplicat altă pedeapsă: fiind iarnă, soldații au fost aruncați în apa foarte rece a unui iaz fiind păziți de ostași numiți special să supravegheze lacul, pentru ca, pe timpul nopții să nu fugă niciun soldat din iazul morții.
Un soldat n-a mai suportat gerul și a ieșit din iaz...
La miezul nopţii, unul dintre soldaţi n-a suportat gerul şi a ieşit din lac, intrând în baia caldă cu care-i ademenea guvernatorul, în cazul în care ar fi renunţat la creştinism. După ce a intrat în baia fierbinte, soldatul a murit.
Un temnicier care-i supraveghea pe soldați a sărit în iazul morții
Un temnicier care-I supraveghea pe ostașii pedepsiți a observat că lipseşte un soldat şi, impresionat de suferinţa condamnaţilor, a sărit în lac, în locul celui care a murit şi s-a declarat creştin. În ziua următoare, soldații trăiau.
Furios, guvernatorul le-a aplicat alte pedepse
Ostașii supraviețuitori au fost scoși din iaz și li s-au sfărâmat gleznele picioarelor cu ciocanele, apoi au fost lăsați să-și dea sufletul pe malul lacului. Şi fiecare martir spunând „Amin!", şi-a încredinţat duhul lui Dumnezeu, iar numele celor 40 de Mucenici prăznuiţi la data de 9 martie sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aeţius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
Potrivit unor documente descoperite după data martirajului, petrecut prin toamna anului 303, trupurile osândiţilor au fost arse, iar oasele care au rămas neatinse de foc, au fost găsite într-o râpă a lacului. Astfel că, după moarte, creştinii au adunat aceste sfinte odoare şi, în timp, moaştele Mucenicilor au fost răspândite în zeci de biserici ortodoxe din lume.
„ Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia, prin viaţa lor au demonstrat lumii întregi că dumnezeirea şi omenitatea s-au unit neschimbător şi neamestecat pe vecie, într-o singură persoană a Domnului Iisus Hristos pentru care Sfinţii 40 de Mucenici şi-au dat viaţa", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu)
