Totul despre hemoroizi. De ce nu trebuie să neglijezi această boală
Hemoroizii sunt dilatații varicoase primare ale rețelei venoase situată în submucoasa anorectală. Canalul anal reprezintă ultima porțiune a tubului digestiv și oarecum, prin poziție si structură, este predispus în anumite circumstanțe patologice asociate, la dilatarea acestor vene situate distal în submucoasa anusului.
Trebuie înțeles încă de la bun început ca prezența hemoroizilor nu trebuie concepută ca o situație patologica, adică ca o boală.
Hemoroizii de grad I sunt fiziologici și au un rol foarte important în continența gazelor.
Hemoroizii se clasifică astfel:
- interni, situați deasupra sfincterului anal și care nu se exteriorizează;
- procidenți, situați tot deasupra sfincterului, dar care se exteriorizează la defecație și apoi se retrag spontan în canalul anal;
- externi, care sunt mai mereu sub sfincterul anal și sunt vizibili la simpla inspecție.
Mai sunt si alte clasificări, precum cea a lui Fazio care împarte hemoroizii în 4 stadii, după gradul de prolaps.
Termenul de boală hemoroidală se aplică atunci când hemoroizii din normali devin patologici și determină apariția unor simptome, precum: disconfort anal, prurit persistent, sângerare mică sau importantă, sporadică sau frecventă, pe hârtie sau în vasul de toaletă, durere anală, tromboză externă sau internă.
Dar de ce apar hemoroizii?
În cele mai multe situații, dilatațiile patologice și simptomele lor, consecutive, apar în urma interacțiunii dintre rezistența slabă a peretelui venos și presiunea laterală crescută asupra peretelui venos. Se consideră, de fapt, o boală a peretelui venos. Așa se explica de ce pacienții cu hernii ale peretelui abdominal, cu varice hidrostatice sau cu varicocelul, au și boala hemoroidală.
Factorii de risc pentru boala hemoroidală sunt: sedentarismul, poziția verticală prelungită, constipația, diareea, factori profesionali (șoferi), ereditari (boli de colagen), obezitatea, sarcina.
Trebuie menționat aici termenul de „hemoroizi simptomatici” care de fapt reprezintă apariția hemoroizilor anormali în contextul altor boli, precum: tumori pelvine, neoplasm ovarian, neoplasm rectal, fibrom uterin voluminos, ciroză hepatică, tumori hepatice, tumori pancreatice care determină fenomenul de hipertensiune portală, de existența cărora pacientul nu știe, iar boala hemoroidală poate fi primul simptom.
De aceea, principala problemă diagnostică în fața unui pacient cu simptome de boală hemoroidală este aceea de a stabilii dacă acesta are hemoroizi primari sau hemoroizi simptomatici.
De cele mai multe ori pacienții neglijează o mare perioadă de timp prezența unor simptome minore, nederanjate de boala hemoroidală, pentru ca ulterior, într-un stadiu mai avansat, să descopere că, de fapt în spatele acestor mici neplăceri se află o boală serioasă și gravă, cel mai frecvent fiind cancerul de rect sau colon.
Deși boala este benignă, cu evoluție lentă și îndelungată, cu perioade de acutizare și perioade lungi de acalmie, evoluția este lent progresivă dacă nu sunt înlăturați factorii declanșanți și de întreținere.
Deseori apar complicații, unele mecanice (ruptură cu hemoragie, tromboză, prolaps hemoroidal), altele infecțioase (tromboză cu tromboflebită, abces perianal).
Tratamentul bolii hemoroidale este complex și în funcție de stadiu.
- Pentru stadiul I și II - se pot face tratamente prin fotocoagulare în infraroșu, sub anestezie locală și sub abord anuscopic.
- Pentru stadiul II și III - se pot face ligaturi endoscopice cu benzi elastice, maxim o ligatură cu benzi la fiecare 3 săptămâni, procedură complet nedureroasă dacă este efectuată cu acuratețe tehnică. Aceasta procedură asigură o stabilitate a canalului anal pentru mai mulți ani.
- Pentru stadiul IV de boala hemoroidală, adică pentru hemoroizii procidenți cu grad de prolaps mare și cu sângerare importantă, se apelează la tratamentul chirurgical.
De departe, metoda cu cele mai multe indicații și rezultate foarte bune la distanță este mucosectomia internă mecanică circumferențială sau procedeul LONGO.
Boala hemoroidală nu trebuie neglijată. Nu trebuie tratată nici ca o urgență, dar dacă există sângerări ori alte simptome, fiecare pacient trebuie investigat de la metode simple (anuscopie, test de sângerări oculte în scaun) până la colonoscopie totală.
