Transplantul hepatic: când se recomandă și ce complicații pot apărea
În stadii avansate de boli hepatice, înlocuirea ficatului bolnav cu unul sănătos este singura metodă terapeutică. Prin transplant se înlocuieşte un organ sau un ţesut lezat cu un alt organ/ţesut sănătos provenit de la un donator viu sau aflat în moarte cerebrală.
Rata de supravieţuire la pacienţii cu transplant de ficat este de 90% la 1 an şi de 70% la 5 ani. Principala problemă legată de această opțiune terapeutică sunt listele lungi de așteptare. Pentru că numărul de organe sănătoase este mai mic decât cel al persoanelor care au nevoie de ele, pacienții sunt înscriși pe liste de așteptare.
Transplantul hepatic - Ce persoane au contraindicaţii
Când pacienții au infecții severe, cancer (la alt organ sau metastaze), boli grave de inimă sau de plămâni ori au HIV, nu se poate recurge la transplant hepatic. Este, de asemenea, contraindicat persoanelor care consumă frecvent alcool sau droguri.
La fel ca orice intervenție chirurgicală, transplantul hepatic poate fi însoțit de efecte secundare. Principala complicație în acest caz este respingerea ficatului nou primit. Infecțiile și apariția cheagurilor de sânge sunt alte complicații posibile.
Este nevoie de tratament tot restul vieţii
După un transplant de ficat, persoana trebuie să urmeze tratament de imunosupresie, care are ca scop prevenirea respingerii noului ficat de organism. Acest tratament trebuie urmat tot restul vieții. Persoana își poate relua viața obișnuită, fiind nevoie să respecte recomandările medicului.
În ce situaţii este recomandat transplantul hepatic
Transplantul hepatic este recomandat persoanelor cu următoarele probleme medicale:
- Ciroză de orice cauză;
- Cancer de ficat fără metastaze;
- Boli hepatice autoimune;
- Insuficiență hepatică;
- Afecțiuni metabolice hepatice (boala Wilson, hemocromatoză etc.);
- Traumatisme ale ficatului.
