Uleiul de cătină, un panaceu pentru toate vârstele
„Cătina este fructul care protejează imunitatea şi memoria. În cazul persoanelor anemice şi a celor care depun eforturi fizice şi intelectuale, cătina, atât de bogată în vitamina C, este tonicul care le completează doza zilnică necesară.
Totodată, fructele de cătină reprezintă o sursă extrem de bogată de săruri minerale (calciu, fosfor, potasiu), de vitamine (A, B1, B9, C, E, F, D2, P, K), de proteine,de beta-caroten şi de uleiuri esenţiale, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Mai mult, specialiştii au constatat că un amestec de plante care conţine pulbere de cătină şi de măceşe stimulează memoria, iar preparatul este mai eficient decât lecitina.
În acelaşi timp, fitoterapeuţii apreciază că uleiul de cătină albă face parte din categoria panacee. Încă din antichitate,cătina albă era un leac universal pentru strămoşii noştri. Şi, cu timpul, s-a dovedit că opiniile înaintaşilor erau corecte.
Pe lângă numeroasele preparate din cătină albă-delicioase şi revigorante (sucuri, siropuri, gemuri, jeleuri), acest fruct este valorificat şi sub formă de ceaiuri şi de uleiuri vegetale. Vestitul ulei de cătină albă este un puternic antiseptic şi cicatrizant.
De aceea, terapeuţii îl recomandă în tratarea arsurilor, escarelor, iritaţiilor provocate de expunerea la soare, în cazul persoanelor cu pielea foarte sensibilă. Rezultate foarte bune s-au remarcat prin administrarea uleiului de cătină în infecţiile cronice ale căilor respiratorii superioare, în fistule duodenale, în boala ulceroasă şi în tot felul de fisuri cutanate. Acest ulei se poate prepara foarte uşor şi în condiţii casnice.
În acest caz, din fructele foarte bine spălate se extrage sucul.
Ce rămâne (coaja şi seminţele) se usucă şi se macină prin râşniţa de cafea.Se măsoară gramajul, apoi se amestecă 200 g masă mărunţită cu 200 ml ulei de floarea- soarelui.
Preparatul se lasă la macerat, la temperatura camerei, timp de 21 de zile. În acest interval, zilnic se agită vasul în care stă acest amestec. După trei săptămâni, uleiul care s-a adunat deasupra maceratului îl scurgem într-o sticlă, pe care o astupăm cu un dop ceruit.
După separarea uleiului, borhotul se foloseşte la prepararea unui ceai polivitaminic, recomandat, în special, convalescenţilor şi anemicilor, iar decoctul din seminţele cătinei este indicat persoanelor care vor să slăbească.
În privinţa uleiului ce se aplică pe răni, medicii recomandă pacienţilor ca zona afectată să fie bine curăţată înainte de aplicarea pansamentului îmbibat cu ulei. De asemenea, o cură cu astfel de ulei, câte 15 picături pe zi, administrate un interval de şase săptămâni, este foarte eficientă în infecţiile mucoasei genitale. În cazurile grave, în paralel cu picăturile, local, se aplică şi tampoane stropite cu ulei. Sticluţele cu acest unguent trebuie păstrate într-un loc răcoros şi întunecos.
