Scandal în muzica românească! Radu Sîrbu (ex O-zone) reacţionează dur la adresa lui Dan Bălan
Timp de trei ani, formaţia O-zone a fost cea mai de succes trupă din România, melodiile lor trecând graniţele ţării şi răsunând până în Japonia sau Indonezia. Chiar dacă în 2004 erau declaraţi cel mai de succes grup din Europa, cei trei membrii O-zone, Radu Sîrbu, Arsenie Toderaş şi Dan Bălan, au decis să se despartă în 2005, fără prea multe explicaţii.
Fanii nu au înţeles niciodată ce i-a făcut să ia această decizie, dar acum, după mai bine de opt ani de la separare, adevărul a ieşit la lumină. După ani de tăcere şi mister în jurul despărţirii O-zone, Radu Sîrbu a decis să facă lumină în acest subiect şi să explice tuturor care au fost motivele pentru care O-zone a încetat să mai existe.
Reacţia lui Radu a venit ca un răspuns adresat fostului său coleg Dan Bălan, care a lansat recent un film despre O-zone, "Dan Bălan- Între fenomen şi realitate", plin de acuzaţii la adresa foştilor săi colegi, Arsenie şi Radu.
Adevar despre O-zone (Radu Sirbu)
"Spre marea mea surprindere, am fost anunţat zilele trecute de nişte buni prieteni din mass media despre apariţia unui film documentar care pretinde a fi unul auto-biografic, a fostului meu coleg de trupă Dan Bălan, în care sunt calomniat şi defăimat în mod direct, cu o lipsă totală de respect şi în care este folosită imaginea mea fără o aprobare legală.
Radu, Arsenie şi Dan au format cea mai de succes trupă din România în anii 2000
Eram conştient de pe timpurile O-zone că Dan nu este cea mai prietenoasă persoană, mai ales când vine vorba de a împărţi succesul la 3 dar, de aici până la această răbufnire plină de ură, în care el prinde înfăţişarea unui adevărat "super-erou" în încercarea disperată de a salva planeta, iar noi personajele negative care nu-i dorim decât răul, e cale lung,. Probabil zicala "Timpul tratează rănile" nu este valabila în cazul fostului meu coleg de trupă, pentru care orgoliile nu au scăzut în "intensitate" nici pe parcursul celor opt ani de la destrămarea trupei O-zone.
Ar fi multe lucruri de povestit asupra fenomenului O-zone, dar unele din ele i-ar putea şifona rău imaginea şi postura de "fenomen" a fostului meu coleg de trupă, Dan Bălan şi nu asta e scopul meu, aşa că o să încerc să clarific exact acuzele pe care le-a adus la adresa mea.
În 2001, când l-am contactat pe Dan Bălan pentru o întâlnire , trupa O-zone era o trupă cu câteva piese la activ, cunoscute doar în Republica Moldova, din care tocmai plecase un membru din motive necunoscute, nimic nu prevestea succesul care urma... M-am prezentat la întâlnire, unde am fost anunţat că deja a fost găsit cel de-al doilea membru, dar totuşi am avut şansa să-mi etalez calităţile vocale şi să cânt mai multe piese. Subliniez că anume cu aceste calităţi vocale am reuşit să-l conving pe Dan ca trupa O-zone să fie formata din 3 membri, nu din doi cum planifica iniţial. Deci, afirmaţia lui Dan asupra calităţilor vocale care, după cum afirmă el, nu erau la un nivel "mare" sunt răutăcioase şi nefondate.
În primul an de activitate am susţinut nenumărate spectacole în satele şi oraşele din Moldova, din care eu mă alegeam doar cu aplauzele publicului şi nici un beneficiu material. Nu a existat nici un contract şi nici o remuneraţie clar stabilită pentru munca şi efortul depus, toate câştigurile erau gestionate de Dan Bălan, cu toate că munceam cot la cot la spectacole, în sala de repetiţii sau studioul de înregistrări. Atât eu cât şi colegul meu Arsenie, ne mulţumeam cu dragostea şi aplauzele publicului, aveam zile în care nu aveam bani de pâine ...m-aş fi bucurat să am bani de "roşii şi smântână", aşa cum susţine colegul meu.
Radu a făcut parte patru ani din trupa O-zone, perioadă de care acum îşi aminteşte cu durere
La sfârşitul anului 2002, o dată cu lansarea în România, am ajuns la o primă înţelegere la felul în care se împărţeau câştigurile, pentru că era evident că trebuia să ne întreţinem într-un fel sau altul. Dan continua să se ocupe de managmentul formaţiei , cu toate că era cazul să angajăm unul pentru nişte strategii care ne conveneau la toţi trei şi nu favorizau doar pe unul dintre noi. Nu a fost vorba nici o secundă de binefaceri sau investiţii nereturnate, nimeni nu a fost nevoit să-şi vândă "cămaşa de pe el", totul se restituia din veniturile formaţiei, venituri pentru care munceam toţi trei şi erau împărţite în dependenţă de efortul şi investiţiile fiecăruia din noi.
Mai târziu, când am atins succesul mult dorit pentru care am făcut nenumărate sacrificii, tot el a fost cel care a refuzat concertele şi turneele mondiale, inclusiv cel din Japonia, care pe lângă faptul că ne aduceau afirmaţia mondială, veneau cu câştiguri foarte mari pentru fiecare din noi. Dan nici măcar nu a făcut efortul să ne anunţe despre aceste turnee, am fost puşi în faţa faptului împlinit şi anuntaţi de către terţi că turneele au fost refuzate de către unul din membrii formaţiei, Dan Bălan, fără motive sau explicaţii plauzibile, ceea ce ne-a adus nişte prejudicii materiale imense.
Referitor la aşa numitul "Pseudo-Manager" despre care se tot povesteşte, ţin să vă asigur că acesta a fost căutat şi angajat tocmai de Dan Bplan, fără să se tţină mare cont de părerile noastre. Iar relaţiile dintre cei doi au fost de amiciţie, până la apariţia confictelor referitoare la numele formaţiei "O-zone", pe care acesta şi l-a atribuit fără ştirea vre unuia din noi şi la tratativele de recuperare la care am participat toţi trei membri, luptând pentru o cauză comună. Nu am pretins nici o secundă la brand-ul O-zone cu toate că am contribuit toţi trei la promovarea acestuia pe plan internaţional. Şi, ca să fiu mai în asentiment cu afirmaţiile fostului meu coleg de trupă Dan Bălan , o să spun că "Locomotiva" fără "Vagoane" nu este un adevărat "Tren", e doar o "Locomotivă" singuratică şi uneori inutilă!
De când s-a despărţit de O-zone, Radu Sîrbu cântă alături de soţia lui, Sianna
Am rămas stupefiat să aud afirmaţiile că am fost un mare prieten cu acest pseudo-manager, că am împrumutat bani de la el, că m-am asociat cu el pentru a complota împotriva lui Dan, că am declarat tot felul de "Porcării" jignitoare. Toate astea sunt adevarata premieră pentru mine, care mai degrabă fac parte din scenariul unui film de acţiune decât adevăr.
Pe lângă redobândirea numelui formaţiei, probabil fostul meu coleg de trupă Dan Bălan a uitat să specifice că am fost alături de el şi atunci când a avut nevoie de martori în judecata pentru dreptul de autor asupra piesei "Dragostea din tei" intentată de Bogdan Popoiag, chiar dacă O-zone nu mai exista şi nu aveam nimic de câştigat de pe urma acestui proces. Sunt sigur că expresia "Solidaritate Colegială" îi este total străină, atâta timp cât în cele câteva zeci de minute în care povesteşte de perioada O-zone nu şi-a amintit nici un lucru pozitiv din timpul petrecut împreună în calitate de colegi şi cel puţin amici, dacă nu prieteni.
Orice artist are o echipă pe care trebuie să înveţe să o aprecieze şi cu care trebuie să împartă succesul, noi eram doar 3...3 adolescenţi fără experienţă, dar cu o ambiţie demnă de invidiat, fiecare în felul său îşi dorea să ajungă cât mai sus şi, pentru că trăgeam acelaşi "Car" în aceeaşi direcţie, am reuşit să atingem scopul. Evident până în momentul în care unul dintre noi fără să anunţe pur şi simplu a schimbat direcţia. Calitatea de lider pe care şi-o apără Dan cu atâta ardoare în faţa tuturor, încercând să fie mereu în faţă, cu atât mai puţin iţi permite să te plângi de greşelile trecutului, dar mai ales să le atribui altora, corect ar fi să ţi le asumi şi să poţi trăi mai departe.
Şi, pentru că am zis că spun lucrurilor pe nume: Radu Sîrbu, Arsenie Toderaş şi Dan Bălan....în această formulă de 3 a început fenomenul O-zone. Împreună eram o putere, un fenomen, separat, fiecare din noi era doar o parte dintr-un întreg, lucru de neconceput pentru orgoliul lui Dan Bălan. După destrămarea acestei trupe am început cariera de Producător şi Artist cu forţe proprii, începând de la minus zero, iar rezultatele obţinute astăzi nu au nici cea mai mică legătură cu tot ce s-a întâmplat în anii adolescenţei.
Cât despre creatoare filmului al cărei linie dintre obiectivism şi propagandă este neclară şi care cu atâta tupeu ne atribuie calitatea de ‘'trădători'' , vreau să anunţ pe aceasta cale că principiile jurnalismului se axează pe oferirea de informaţie corectă publicului, fără a o prezenta într-o anumită lumină sau a fi părtinitor sau a acţiona în favoarea uneia dintre părţi. Am consultat deja avocatul pentru a demara toate procedurile juridice împotriva acestui film, pentru că sunt un tată iubitor care-şi învaţă copii că «minciuna şi prostia au picioare scurte»!"
