Soweto, inima neagră a Mondialului
Soweto, cartierul negru din Johannesburg, e simbolul istoric al luptei împotriva apartheidului şi, în acelaşi timp, locul în care a fost construit cel mai mare stadion al Africii, Soccer City, cu 94.700 de locuri.
Se spune că trebuie să fii curajos să mergi spre iad şi că cel mai greu de lucru din lume e să-ţi aduni puterea să te întorci acolo, păşind pe aceleaşi urme băltite cu chin.
Mai citeşte: Zâmbetul Africii Cu Dumnezeu în Africa! O întâmplare pe zi la Mondiale: Vreau să fiu muncitor în Africa de Sud! Am intrat în tribul Zulu! Zakumi, pe cale de dispariţie
Povesteşte un român stabilit în Africa de Sud: "Prima dată când am intrat în Soweto era noapte. Nu se vedea nici un bec aprins, nici o lumină în depărtare, doar un şir lung de focuri ce ardeau înălţându-se din cazane. Am crezut că am ajuns în iad".
Acesta era Soweto acum 20 de ani, când cartierul din Johannesburg era de fapt o cuşcă în care erau ţinuţi cei un milion de negri care munceau pentru albi. De atunci, lucrurile au mai evoluat. Negrii au început să câştige şi ei bani, şi-au înălţat case cum au văzut la albi, dar în miezul său, Soweto parcă a încremenit în timp.
Am apelat la un ghid, un român stabilit în Africa de Sud, pentru a descoperi cu adevărat Soweto, inima neagră a Johannesburgului, aşa cum le place localnicilor să spună despre cartierul în care toţi copiii joacă fotbal şi care se mândreşte cu cel mai mare stadion din Africa, Soccer City.
Imigranţii din Mozambic şi Botswana trăiesc printre gunoaie
Trecem prin Pimville Extension, unde străzile sunt curate, locurile de joacă pentru copii sunt sigure, parcurile verzi, iar casele miros a bunăstare. Urmează zona de mijloc, Diepkloof, cu case mici din cărămidă, înghesuite, dar curate.
Trecem şi pe lângă "hosteluri", un fel de cămine de nefamilişti de la noi, pe care e însă bătaie mare, se prinde un loc doar după luni bune pe listele de aşteptare. Peste doar câţiva kilometri oprim.
Am ajuns în miezul de foc al "iadului", zona în care nici poliţia nu are curaj să intre noaptea. Poliţiştii din Africa de Sud apelează la firmele private de securitate pentru a face intervenţii în zone riscante.
Negrii te avertizează că nu ai ce căuta în cartierul lor
Vedem cutii de tablă, aproape lipite unele de altele, cu spaţiu cât să treacă o singură persoană, legate între ele cu sârme aplecate de greutatea rufelor puse la uscat. Mormane de gunoi, din care se "înfruptă" libere capre şi vaci ce par fără stăpân. În fiecare astfel de "cutie de chibrituri", de cel mult trei metri pătraţi, locuiesc cel puţin 6 sau 7 persoane, în marea lor parte imigranţi din Mozambic sau Botswana.
Nu au apă, toalete, paturi sau orice alt element derivat al igienei, creând un focar de infecţie, în care şi aerul are parcă altă compoziţie. Oficial, 20% din cei care locuiesc aici au SIDA.
Neoficial, peste 50%. Cei infectaţi cu HIV şi care primesc bani pentru controale gratuite din partea statului îi cheltuiesc imediat pe droguri. La fel procedează şi bolnavii de tuberculoză.
Pentru că sunt săraci lipiţi şi nu au poduri, localnici traversează râul pe conducte
În vizită la casa lui Nelson Mandela
Un tur în Soweto nu poate evita un popas la casa în care a locuit Nelson Mandela înainte de a fi întemniţat în 1961.
Situată pe celebra Vilakazi, singura stradă din lume care a găzduit doi laureaţi ai Premiului Nobel pentru pace, Nelson Mandela şi Desmond Tutu, casa a devenit un fel de altar la care vin în pelerinaj zeci de mii de turişti în fiecare an.
Mandela a trăit aici cu primele sale două soţii, Evelyn Mase şi Winnie Madikizela, aceasta din urmă părăsindu-l în timp ce era în închisoare. Casa are doar trei camere, iar restauraţia ei a costat 9 milioane de rand, adică aproape un milion de euro.
