Studentul care-şi scrie cu gura teza de licenţă

Alexandru nu-şi poate folosi mâinile şi îşi scrie proiectul cu un dispozitiv special. Multe pasaje din lucrare sunt amintiri ale călătoriilor pe care le făcea odată. Un salt în apa prea mică din Delta Dunării l-a ţintuit în scaunul cu rotile acum mai bine de trei ani. Ironia sorţii: astăzi, studentul la Geografie scrie pentru licenţă despre acest loc minunat.

Corpul lui Alexandru Luchici (25 de ani) este încremenit de la gât în jos, după un accident suferit în urmă cu mai bine de trei ani. Aflat în pragul examenului pentru diploma de finalizare a facultăţii, studentul de 25 de ani face eforturi uriaşe pentru a ţine pasul cu colegii săi de la Facultatea de Geografie şi Geologie.

Licenţa lui Alex are ca temă „Turismul ecologic în Delta Dunării". A ales-o cu gândul la desele excursii pe care le-a făcut împreună cu prietenii, Delta fiind şi locul unde a avut accidentul.

Nu-i lipsesc însă nici documentarea de pe internet sau lecturile recomandate de profesorul îndrumător. Prezentarea lucrării de licenţă o va susţine ca toţi ceilalţi colegi: un examen oral de 10-15 minute. Lui Alex, timpul i se pare prea scurt pentru câte ar avea de povestit.

Viaţa i-a jucat o festă urâtă lui Alexandru Luchici, când avea doar 22 de ani. La 18 august 2006, tânărul se afla împreună cu prietenii la Festivalul de Film „Anonimul", în Delta Dunării. Căldura verii l-a îndemnat să sară în apă pentru a se răcori.

Un salt în cap în apa prea mică i-a anulat instantaneu mobilitatea şi sensibilitatea de la gât în jos. După trei zile de spitalizare, medicii l-au diagnosticat cu traumatism vertebro-medular. Nu mai putea să meargă, nu mai putea să-şi folosească mâinile.

O lovitură grea, dar care nu l-a descurajat pe tânărul pasionat încă din clasele primare de studierea păsărilor şi de excursiile în natură. Pe tot parcursul liceului, vacanţele şi le petrecea la munte sau în Deltă, iar odată ajuns student, pleca în fiecare weekend în căutarea aventurii cu prietenii din Asociaţia Tinerilor Ruşi-Lipoveni din Iaşi.

Cele mai multe drumeţii le-a făcut chiar în 2006, anul accidentului. Alex îşi aminteşte că anul nefast a fost, până în vară, unul de vis. A mers cu prietenii săi la Vălenii de Munte, împreună au urcat pe Ceahlău şi pe Retezat, după care a plecat cu un proiect interetnic la Tuşnad şi la Sulina.

„Nu stăteam deloc. În fiecare sfârşit de săptămână plecam la munte cu prietenii. De mic, un profesor de biologie mi-a insuflat pasiunea pentru păsări şi pentru natură. După ce am venit la Iaşi, la facultate, mergeam foarte des în drumeţii cu cortul."

Ultima excursie pe care a făcut-o în acel an a fost în Delta Dunării. Nu putea rata Festivalul de Film. Atunci a avut şi accidentul.

Starea de sănătate nu l-a împiedicat pe Alex să se reapuce de studiile pe care le-a întrerupt pentru doi ani după accident, timp în care a umblat prin spitale. A vorbit cu profesorii, iar aceştia, au fost de acord să-şi trimită temele de acasă, în format electronic.

Anul acesta îşi dă licenţa şi a ţinut cu tot dinadinsul să o scrie el însuşi. Pentru asta şi-a cumpărat un mouse adaptat pentru calculator, pe care îl mişcă cu gura. Reuşeşte astfel să-şi trimită toate proiectele la timp, să vorbească cu prietenii pe internet şi să se uite la pozele de dinainte de accident.

„Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără acest dispozitiv. Aici, în faţa calculatorului, îmi petrec o mare parte din timp. Este cam singurul lucru pe care pot să-l fac singur, fără niciun ajutor", spune Alex.

După accident, Alex a început o luptă dură cu toate complicaţiile care au apărut în urma operaţiei, dar şi cu neîncrederea doctorilor care nu-i mai dădeau vreo şansă de recuperare. A trecut prin zeci de spitale din ţară, dar de fiecare dată a ieşit cu speranţa că trebuie să existe o şansă.

Aceasta nu a întârziat să apară. După un an de la accident tânărul s-a operat în Germania. Era prima dată când se simţea mai bine. „După operaţie a fost prima dată când am putut sta în fund două ore. Asta a însemnat foarte mult pentru mine pentru că până atunci stăteam doar întins în pat şi făcusem răni", îşi aminteşte tânărul.

A urmat apoi recuperarea la un centru de specialitate din Germania unde a învăţat cum să se descurce chiar dacă este ţintuit într-un scaun cu rotile. „Am învăţat cum să mă îngrijesc, cum să mă mut din pat în scaunul cu rotile, mi s-au făcut recomandări privind exerciţiile de kinetoterapie pe care să le fac", povesteşte Alex.

Apoi a fost în China pentru un implant cu celule stem, după care s-a întors în ţară şi a început exerciţiile. Şi-a angajat o kinetoterapeută care vine zilnic la domiciliu, iar în urma exerciţiilor a reuşit de curând să-şi mişte umerii.

Operaţiile, tratamentele şi aparatele de gimnastică l-au costat până acum 60.000 de euro, bani strânşi de la prieteni, cunoscuţi sau oameni de bine.

„Toţi banii pe care i-am folosit au provenit exclusiv din donaţii şi din sponsorizări. Colegii de facultate au iniţiat o megacampanie pentru colectare de fonduri, la care s-au strâns bani frumoşi pe care i-am folosit la operaţia din Germania. Au fost persoane care au donat sume consistente, alţii au dat mai puţin, dar s-au adunat şi fiecare leu a contat foarte mult", povesteşte Alex.

Tânărul beneficiază lunar şi de o bursă în de 300 de lei acordată de Fundaţia „Dinu Patriciu". „Am aflat de pe net, din întâmplare, de această oportunitate şi am trimis un memoriu în care am menţionat că Alex vrea să-şi continue studiile. A primit bursa fără probleme", explică Gentilia Zenovei, iubita lui Alex.

„Bursa o primesc nu pentru că aş avea rezultate deosebite la facultate, ci pentru situaţia în care mă aflu", spune, însă, cu modestie tânărul student.

După accidentul din vara lui 2006, alături de Alex au fost mai tot timpul şi colegii lui de facultate. Aceştia au organizat imediat o campanie pentru colectare de fonduri. Banii strânşi au fost folosiţi de Alex pentru operaţiile din Germania şi pentru recuperare.

„Profesorii lui Alex mi-au spus că nu au văzut niciodată atâta efervescenţă şi atâta mobilizare. Erau chiar mândri că au astfel de studenţi. Multă lume ne-a ajutat", povesteşte Gentilia, iubita tânărului.

Şi prietenii i-au rămas aproape lui Alexandru Luchici. Spun că-i admiră curajul şi ambiţia. „Alex este un om curajos. Asta s-a văzut din prima clipă de după accident. A avut încredere în el şi niciodată nu l-am văzut demoralizat. Nu i-a fost nicio clipă frică de ceea ce urmează. E un supraom. Accidentul nu l-a schimbat mai deloc", ne-a mărturisit Victor Pricop, un prieten din copilărie.

Tot de la prieteni şi despre prieteni sunt şi postările de pe blogul pe care îl ţine Alex (alexluchici.wordpress.com). În blogosferă, tânărul s-a transformat într-un adevărat militant pentru drepturile persoanelor „prizoniere" în scaunul cu rotile.

Ca să-şi revină, Alex trebuie să facă în permanenţă recuperare, să se ducă de două - trei ori pe an la centrele de profil din ţară şi să facă zilnic masaj şi exerciţii cu un kinetoterapeut.

Refacerea lui Alexandru nu presupune o sumă fixă, însă, un prim pas pentru îmbunătăţirea stării lui ar putea să fie participarea la o sesiune a unui centru de recuperare din Marea Britanie. Aceasta costă 5.000 de lire sterline (peste 5.800 de euro), la care se adaugă preţul transportului. Alex nu dispune încă de această sumă, dar speră să o poată strânge din donaţii.

„Centrul foloseşte tehnici agresive de recuperare, se lucrează foarte mult în fiecare zi, totul este valorificat prin muncă fizică. Specialiştii folosesc aparatură avansată, cum nu am mai văzut nicăieri. Nu se garantează reuşita maximă, dar starea lui Alex se poate îmbunătăţi", ne-a explicat Gentilia.

În ultimii ani, Alex şi-a împărţit toată suferinţa cu prietena lui, Gentilia Zenovei. Când a avut loc accidentul, erau împreună de un an şi jumătate, iar de atunci sunt nedespărţiţi. Iubita lui a stat nopţi întregi prin spitale când Alex se afla în operaţie, şi tot împreună au trecut peste toate complicaţiile care apăreau.

„A fost greu, dar Alex a avut ambiţia de a ieşi din spitale", mărturiseşte Gentilia. În prezent, cei doi locuiesc cu chirie într-un apartament din Iaşi. „Depind foarte mult de Gentilia. Eu pot doar să folosesc laptopul, în rest ea mă ajută cu totul. Nu poate lipsi decât o oră, cel mult două, de acasă", explică Alex.

Accidentul nu a făcut decât să-i apropie mai mult pe cei doi. „Nu m-am gândit nicio clipă să renunţ la bătălia pe care am început-o alături de el. Suntem în permanenţă în căutare de studii medicale privind remedierea leziunilor pe coloană. Sunt centre internaţionale de cercetare şi bănuiesc că o să se descopere o soluţie şi pentru ceea ce are Alex. Avem încredere şi speranţă că mai devreme sau mai târziu vom ieşi din impas. Având în vedere evoluţia lui Alex, avem motive să fim optimişti", a spus Gentilia.

Cei doi nu doresc să fie compătimiţi şi nici nu cred că accidentul le-a curmat visurile. „Doar privim din altă perspectivă, dar nu s-a încheiat nimic. Nimic nu este iremediabil, totul poate fi corectat", crede cu tărie Gentilia.

Mai mult, tinerii muncesc de acasă pentru a câştiga, la rândul lor, ceva bani. Se ocupă de traduceri şi aşteaptă chiar un răspuns de angajare de la un Birou de Traduceri. „Este singurul job care ne permite amândurora să lucrăm de acasă. Este un program mai flexibil. Amândoi ştim limbi străine", ne-a explicat Gentilia.

RON: RO88.RZBR.0000.0600.0986.2642

Euro: RO10.RZBR.0000.0600.0986.2688

USD: RO13.RZBR.0000.0600.0986.2717

(pentru străinătate - codul Swift: RZBR ROBU)

Conturile sunt deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Tulcea, titular: Luchici Alexandru.