Așa arată Tamasidava, cea mai mare cetate geto-dacă, de 25 de ani lăsată în uitare de statul român

În străinătate, orice obiect care poartă o istorie este protejat, promovat și prezentat cu respectul cuvenit. Se fac eforturi substanțiale umane și financiare pentru reabilitarea și prelungirea vieții a tot ce provine din trecutul istoric al țării. În România, însă, lucrurile nu stau așa. Monumente istorice remarcabile au fost lăsate în paragină deși ar fi putut fi importante obiective turistice. Este și cazul celei mai mari cetăți geto-dacice, Tamasidava, dată uitării de statul român.

Un singur panou pe tulpina unui copăcel

Ca să ajungi la cetatea geto-dacică Tamasidava, aflată la aproximativ 2 kilometri de satul Pâncești din județul Bacău, trebuie să mergi câteva sute de metri pe terenurile agricultorilor.

De la drumul județean, nu există nicio alee până la Cetăţuia de la Pâncești/Răcătău și niciun indicator până aici care să anunțe monumentul istoric, scrie Historia.

Ajungi într-o mică pădurice, aflată pe platoul dealului înalt care delimitează lacul artificial de acumulare Răcăciuni, care are 2004 hectare, creat în perioada comunistă în albia Siretului, din rațiuni economice.

Un singur panou, prins pe tulpina unui nuc, anunță importanța sitului care se întinde pe 11 hectare: „Monument istoric de Clasa A“, scris în română, engleză și franceză.

Pe o alee plină de buruieni și gunoaie ajungi imediat pe platoul dealului, unde se mai observă tranșeele săpate în urmă cu mai bine de 25 de ani de arheologii specializați în perioada geto-dacă.

Aproape 30% din suprafața vechii cetăți Tamasidava, adică o bucată mare din deal, a fost tăiată la construirea acumulării de apă de la Răcăciuni, iar o parte a vestigiilor au fost distruse de timp sau vandalizate.

Vestigii de la Tamasidava, la o expoziție în Olanda

Zilele acestea, Muzeul de Istorie de la Bacău trimite la o expoziție din Olanda mai multe exponate din aur (din epoca Bronzului), găsite în apropiere de de sit, la Răcătău, comuna Horgești. Este vorba de inele, cercei și alte bijuterii care au o vechime estimată la 4 mii de ani.

Agricultorul Marius Moțoc, care cultivă 170 de hectare, inclusiv pământul ce desparte situl arheologic de drumul județean, a lucrat în tinerețe, la săpăturile de la Tamasidava.

„În urmă cu 25 de ani am și săpat la acest sit, lângă care am pământul, sub coordonarea specialiștilor de la muzeu. Am găsit un schelet uman într-un tumul, oale, diferite ustensile casnice”, ne-a spus agricultorul Marius Moțoc.

Ce se știe despre Tamasidava, localitate până la cucerirea Daciei

Cetatea din Bacău a fost menționată documentar, pentru prima oară, de Klaudios Ptolemeu în monumentala lucrare Geografia (secolul 2), care amintește davele (orașele) mai importante de pe teritoriul Daciei.

Orașul antic Tamasidava a avut două perioade de locuire, până la distrugerea lui, la începutul secolului 2 d. Hr, care coincinde cu perioada cuceririi Daciei.

Tamasidava era un oraș cu rol comercial pentru întreaga regiune, fapt ce explică obiectele de import găsite aici. Pe lângă ceramica autohtonă au mai fost găsite fragmente sau chiar vase întregi de import, cum ar fi amfore de tip Cos, una din ele ştampilată, ceramică fină de factură elenistică, vase de tip oenochoe, platouri cu firmis negru, fragmente de cupe megariene şi o fibulă de tip celtic. La acestea se adaugă încă multe obiecte şi forme de vase, descoperite în campaniile următoare anului 1975, care nu au fost publicate şi nici cercetate până în prezent.

Arheologii sunt de părere că această cetate Tamasidava are și o particularitate unică, spre deosebire de alte așezări omenești de pe teritoriul țării. După distrugerea și arderea orașului, nimeni nu a mai locuit aici.