Care sunt cei mai feroce și ucigași câini din istorie. „Demonii" de pe câmpul de luptă

De-a lungul istoriei, câinele a fost un tovarăș loial al omului, însoțindu-l în activități variate, de la vânătoare și păstorit la război. În perioadele marcate de conflicte și invazii, câinii au fost crescuți și antrenați pentru a deveni parteneri letali pe câmpurile de luptă. Rase de câini de talie mare, agresivi și bine antrenați au fost utilizate de armatele antice pentru a provoca haos în rândurile inamicilor. Iată trei dintre cele mai temute rase de câini din istorie, care au rămas cunoscute pentru violența lor și capacitatea de a crea panică în rândul dușmanilor.

1. Molossus, „Ucigașul din Munții Epirului”

Molossus, cunoscut pentru talia sa impresionantă și agresivitatea feroce, a fost unul dintre primii câini de război din istorie. Această rasă a fost dezvoltată de păstorii epiroți din Munții Epirului, o regiune din Grecia de astăzi. Molossus era extrem de respectat pentru puterea sa și capacitatea de a înfrunta inamici mult mai mari. De-a lungul timpului, molossusul s-a răspândit în întreaga lume antică, fiind folosit atât pentru pază, cât și în război.

Molossus a fost renumit în Grecia și Roma Antică pentru rezistența sa pe câmpul de luptă. Regele Alyattes din Lidia și războinicii din Magnesia au folosit molossi în bătălii împotriva cimmerienilor, invadatorii lor. De asemenea, Herodot, istoricul grec, a povestit despre un moloss oferit ca dar lui Cyrus cel Mare al Persiei, cunoscut pentru curajul său extrem. Aceste legende ilustrează reputația impunătoare a molossului, strămoșul mastiffului de astăzi, care a fost folosit pe scară largă în războaiele antice, scriu cei de la Adevărul.

2. Canis Pugnax, „demonii” armatei romane

Canis Pugnax, strămoșul actualului Cane Corso, era o rasă de câini de luptă italică, adoptată și perfecționată de armata romană. Acesta era un câine masiv și puternic, utilizat de romani în luptele împotriva triburilor germanice și celtice. Romanii le echipau adesea cu zgărzi cu țepi și armuri de piept, făcându-i aproape imposibil de înfruntat. Marcus Aurelius a fost unul dintre cei mai mari susținători ai utilizării Canis Pugnax în război, câinii săi fiind faimoși pentru distrugerile provocate în liniile inamice.

Canis Pugnax a fost, de asemenea, folosit în luptele de arenă pentru divertismentul populației romane. Romanii au preferat să utilizeze această rasă pe câmpul de luptă datorită dimensiunii și inteligenței sale, dar și agresivității care o făcea o armă de temut împotriva dușmanilor. Acest câine era atât de temut încât triburile celtice și germanice îl numeau „fiara romanilor”.

3. Alano Espanol, „măcelarul” din coloniile spaniole

Alano Espanol, un câine de talie mare și extrem de agresiv, a fost folosit în luptele din coloniile spaniole din America de Sud și Centrală. Acești câini, descendenți ai molossului, erau duși în expedițiile de colonizare de către conquistadorii spanioli pentru a subjuga triburile băștinașe. Unul dintre cei mai renumiți câini din această rasă a fost Becerillo, un câine crescut de Juan Ponce de Leon. Becerillo era atât de temut încât băștinașii preferau să se confrunte cu zeci de soldați spanioli decât cu Becerillo și câțiva oameni.

Utilizați pentru a crea panică și a distruge moralul inamicului, câinii din rasa Alano Espanol au devenit adevărate „arme de șoc” în coloniile spaniole. Celebrele atacuri ale acestora au fost documentate de istorici precum Bartolomeo de las Casas, care descria teroarea pe care acești câini o răspândeau printre băștinași.

În prezent, urmașii acestor câini necesită o educație specială și o atenție deosebită, fiind considerați rase periculoase în anumite țări. Rasele mari, precum mastifful, Cane Corso și Alano Espanol, deși mai docili decât strămoșii lor, au nevoie de antrenament și socializare de la o vârstă fragedă pentru a deveni câini de companie echilibrați.