Cât de afemeiat a fost, de fapt, Ştefan cel Mare? Viața amoroasă a marelui domnitor
Despre domnitorii români, cărțile de istorie, și nu numai, au scris multe, mai ales despre anii lor de domnie, ori despre vitejismul arătat în luptele purtate împotriva oastelor cotropitoare. Însă, despre viața lor amoroasă nu se cunosc prea multe detalii. Cu toate acestea, Ştefan Cel Mare, domnitorul Moldovei din perioada medievală (1457-1504), a avut reputaţia unui bărbat cu mare slăbiciune la femei.
Se spune că unii domnitori ar fi avut mai multe soții, în timp ce alții ar fi avut mai multe amante. Printre cei mai iubăreţi și mai aventurieri conducători români s-a numărat și Ștefan cel Mare, care a avut reputaţia unui bărbat cu mare slăbiciune la femei.
După anul 1990, a luat naștere mitul că domnitorul nu a fost uşă de biserică şi îi sticleau ochii după focoasele moldovence. Dacă este să ne luăm după spusele istoricului vasluian Laurențiu Chiriac, se pare că Ștefan cel Mare a avut patru soții: Marușca, Evdochia de Kiev, Maria de Mangop și Maria Voichița. Căsniciile sale au fost închegate pe interese politice, alegând mirese de neam mare pentru a spori numărul aliaţilor în caz de primejdie. Însă, dintre acestea, doar Marușca nu era de neam mare, de aceea, pentru mulți istorici, voievodul ar fi avut doar trei căsnicii oficiale, Maruşca fiind considerată doar o concubină.
Marușca
Marușca a fost prima soție a domnitorului, 1457, și a doua relație a sa după Călţuna din Brăila. Istoricii nu au reuşit să se pună de acord asupa perioadei în care au fost căsătoriţi, ba chiar nu este recunoscut acest mariaj de mulţi istorici. De exemplu, în „Istoria lui Ştefan cel Mare” (1904), Nicolae Iorga a făcut referire la ea ca la o simplă femeie, și nu partenera de viață a domnitorului: „Domnul moldovean, care avea din legătura sa cu o femeie anume Maruşca un fiu pe nume Alexandru, numit astfel după Alexandru cel Bun....”. Așadar, deoarece acest fiu este menţionat în pomelnicul de la Bistriţa, şi apare alături de tatăl său după ce se căsătoreşte cu Evdochia de Kiev, pentru că biserica nu permitea să scrii pomelnice pentru fiii care reieşeau din relaţii care nu erau consfinţite în faţa lui Dumnezeu, unii istorici susţin că, de fapt, aceasta a fost prima soţie.
Edvochia de Kiev
După cum v-ați dat, probabil, seama, Edvochia de Kiev este cea de a doua soție a lui Ștefan cel Mare, însă, inclusiv din punctul de vedere al lui Nicolae Iorga, aceasta este considerată prima soţie a domnitorului. „Nevasta şi-o găsi tot printre frumoasele Rutenimii: ea era Evdochia, soră cu Simion, cneazul din Kiev. (...) Ştefan cel Mare se însură în acest an, la 5 iulie 1463. (...) Nunta se va fi făcut la Suceava. (...) Dar căsătoria nu fu fericită. În 1466 (după 9 iulie) sau în 1467, doamna se stingea fără să fi văzut adevărata mărire”, a mai scris marele istoric Nicolae Iorga în cartea sa. Deși a murit de tânără, Evdochia de Kiev i-a dăruit domnitorului trei copii (Elena, Iliaş şi Bogdan) - care au murit cu toţii în timpul vieţii tatălui lor.
Maria de Mangop
Oficial, cunoscută ca a doua soție a domnitorului, Maria de Mangop era tot de neam nobil, aparţinând familiei imperiale a Comnenilor care au condus vreme de generaţii Imperiul Bizantin. Nunta a avut loc pe 14 septembrie 1472, însă, nici fericirea lor nu a durat prea mult. „...Maria nu se învrednici de mai multă fericire decât Evdochia de la Kiev, întâia soţie a lui Ştefan. Ea n-avu copii, lângă dânsa crescură copiii din flori ai bărbatului ei...”, a mai scris N.Iorga în „Istoria lui Ştefan cel Mare”. De asemenea, Maria este și singura soţie de care voievodul ar fi divorţat, pentru că nu putea să facă copii, restul soţiilor au decedat.
Maria Voichița
Cu aceasta pare să fi avut Ştefan cel Mare o relaţie specială, ea fiind una din cele două fiice a lui Radu cel Frumos, domnitorul Munteniei. Până și Xenopol are propria teorie despre această relație. Se crede că domnitorul Moldovei a fost cucerit de frumuseţea muntencei şi i-a fost concubină încă de pe când era căsătorit cu Maria de Mangop, însă, a așteptat până în anul 1480 pentru a se cununa cu ea, când a atins vârsta maturităţii. Cei doi au fost împreună 25 de ani, până când Ștefan Cel Mare s-a stins din viață, în 1504. Cu Maria Voichiţa a avut patru copii: Bogdan al III-lea (succesorul tronului), Bogdan Vlad, Ana şi Maria Chiajna.
Călțuna din Brăila și Maria Rareș din Hârlău
Mergând mai departe cu viața amoroasă a lui Ștefan cel Mare, în cronicile medievale stă scris că domnitorul ar fi avut două aventuri. Una cu o anume Călţuna din Brăila, iar alta cu o pescăriţă, Maria Rareș din Hârlău, cunoscută în istorie și sub numele de „Răreșoaia”. Călţuna era o femeie căsătorită, însă cei doi ar fi avut un fiu, Mircea. „Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creieri de-ţi prăpădeşti cerneala şi hârtia pentru un copil de curvă, fiul Călţunei, şi zici că-ţi este fiu”, este batjocorit Ștefan cel Mare, într-o scrisoare a brăilenilor către domnitor, document tradus din slavonă şi publicat de istoricul Ion Bogdan. Maria însă, i-a oferit lui Ştefan cel Mare pe Petru Rareş, unul din cei mai importanţi domni ai Moldovei. Nu există dovezi că ar fi fost căsătoriţi oficial.
Mai mult decât atât, potrivit scrisorilor trimise curților domnești de la Iaşi, Vaslui, Bacău, etc., Ștefan cel Mare ordona, se pare, ca să îi fie aduse ibovnice din fiecare sat în care poposea. Reputatul istoric A. D. Xenopol a scris că, atunci când iubea, Ştefan cel Mare nu mai ținea cont de nimeni și de nimic. Spre exemplu, Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, adversarul lui Ștefan la tronul Ţării Româneşti, i-a fost mai întâi amantă şi apoi soţie. Interesant este, de fapt, că cei doi s-au iubit mai mulți ani chiar în timpul mariajului cu cea de-a doua soţie, Maria de Mangop, toți trei trăind sub același acoperiș.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!