Ce înseamnă, de fapt, expresia „boala lui Calache”. Mulți o folosesc greșit și nu știu care este originea ei

Este o expresie folosită în limba noastră de foarte mult timp, însă doar foarte puțini români știu, de fapt, care este originea ei. De-a lungul timpului, pe seama ei au apărut și o mulțime de povești și bancuri, iar expresia a continua să fie folosită. Este vorba desre „boala lui Calache”, o zicală cu o istorie fascinantă.

Probabil că mulți dintre noi am auzit, măcar și o dată, folosindu-se expresia „boala lui Calache”. Desigur, cu toții ne-am dat seama că aceste cuvinte nu se referă, literalmente, la o afecțiune medicală, însă originea precisă a acestei expresii, cât și sensul ei corect, poate fi un mister pentru mulți dintre noi.

Ei bine, această expresie face referire la o întâmplare istorică care s-ar fi petrecut cu secole în urmă. Se spune că prin secolul XVII ar fi existat un hangiu, Mihalache, care a reușit să strângă o mare avere. Un negustor abil, el era pe placul boierilor din țară, iar din banii strânși, Mihalache a decis să devină și el boier, chiar dacă nu era de viță nobilă.

Ce înseamnă expresia „boala lui Calache”

El își ridică un conac, angajează servitori și dobândește rangul de Jupân, reușind să își împlinească visul. Fostul hangiu avea doi copii, însă favoritul său era Calache, pe care a încercat din răsputeri să îl pună pe tronul domnesc. Calache nu muncise o zi în viața lui, iar singura lui preocupare era să mănânce, să bea și să doarmă.

După mulți ani în care Mihalache a încercat să dobândească sprijinul boierilor, aceștia au decis să îi acorde o șansă lui Calache. Cu toate acestea, ei nu știau că noul lor domn nu făcea nimic toată ziua, iar atunci când Calache a ajuns în Capitală, boierii au rămas uimiți. Tânărul, care trebuie să își cumpere domnia de la Înalta Poartă a Imperiului Otoman, nu a făcut nimic și nu a plătit niciun ban din suma datorată.

Evident, Calache nu a fost confirmat ca domn, iar de atunci, printre boieri a început să se vorbească despre „boala lui Calache”, de fiecare dată când cineva petrecea prea mult timp fără să facă nimic productiv.