Cine a fost spioana celebră care a fentat moartea în toate misiunile în care a fost implicată. Cum și-a găsit sfârșitul

Christine Granville, pe numele ei adevărat Maria Krystyna Janina Skarbek, o spioană britanică din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, și-a riscat viața în numeroase rânduri în misiunile sale în Europa, dar în prezent, activitatea ei este puțin cunoscută, conform raportului BBC.

În data de 15 iunie 1952, Granville s-a întors la hotelul din vestul Londrei, pe care îl considera acasă, după ce zborul ei către Belgia a fost anulat din cauza unei defecțiuni la motor.

Pe când se îndrepta spre camera ei de la primul etaj, a auzit un bărbat strigându-i numele și cerându-i să îi înapoieze câteva scrisori. La parter, s-a confruntat cu fostul ei iubit, care brusc s-a năpustit asupra ei și i-a înfipt un cuțit în piept, cauzându-i o rană fatală.

A murit atunci când s-a simțit mai în siguranță

Cu toate că a supraviețuit numeroaselor situații periculoase întâlnite pe trei fronturi diferite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost o ironie amară că și-a pierdut viața în ceea ce părea a fi siguranța unui hotel din Kensington.

Maria Krystyna Janina Skarbek, cunoscută sub numele de Christine Granville, s-a născut în mai 1908, fiind fiica unui conte polonez și, datorită mamei sale, aparținând unei familii de bancheri evrei. Primii ani ai vieții i-a petrecut la țară, o copilărie care a influențat-o profund.

„În copilărie a fost obișnuită cu multă libertate și afecțiune, învățând să călărească, să tragă cu pușca și multe alte lucruri”, a afirmat Clare Mulley, autoarea cărții "The Spy Who Loved", o biografie a lui Christine Granville, identitate pe care și-a asumat-o în timpul colaborării sale cu britanicii.

De dragul distracției

În septembrie 1939, se afla în Africa de Sud alături de al doilea ei soț, un diplomat polonez, când au aflat că țara lor a fost invadată de Germania nazistă. Cei doi au plecat imediat în Marea Britanie pentru a se alătura efortului de război.

În timp ce soțul ei s-a dus în Franța pentru a se alătura forțelor aliate, Granville avea propriul ei plan.

„Ea se grăbește la ceea ce trebuia să fie sediul secret al MI6”, a dezvăluit Mulley. „Nu s-a oferit voluntar, ci a insistat să fie angajată”, a adăugat autoarea.

Granville a propus un plan îndrăzneț, care implica traversarea Munților Carpați până în Polonia sub ocupație nazistă, pentru a obține materiale de propagandă și fonduri de la aliați și pentru a aduce înapoi informații despre ocupație.

Fiindcă erau puține informații disponibile despre ceea ce se întâmpla în Europa de Est, planul a fost bine primit de șefii serviciului secret britanic, și astfel, conform lui Mulley, Granville a fost recrutată imediat, devenind astfel prima femeie din MI6.

A devenit o adevărată legendă

În decursul anilor care au urmat, a devenit o figură legendară în comunitatea serviciilor secrete: „Era o contesă care avea conexiuni impresionante", explică Mulley. „Vorbea fluent mai multe limbi... și era expertă în a se strecura neobservată, căci în trecut, când era doar o contesă destul de plictisită - deoarece căuta senzații tari - se ocupa cu contrabanda cu țigări peste graniță, strict pentru amuzament. Nici măcar nu fuma.", adaugă Mulley.

În timpul misiunilor sale pentru MI6 în Ungaria, Egipt și Franța, a efectuat diverse sarcini. Uneori, a trecut ilegal frontierele ascunsă în portbagajul unei mașini, alteori a fugit sub tiruri de mitraliere, iar adesea a fost însoțită de unul dintre mulții ei iubiți din timpul războiului.

La un moment dat, a primit un microfilm care indica o posibilă pregătire a forțelor germane pentru un atac iminent de-a lungul graniței sovietice. Informațiile i-au fost transmise lui Winston Churchill, care, potrivit fiicei sale, Sarah, o considera pe Granville agentul său preferat.

A fost capturată și interogată de nemți de 2 ori

De două ori a fost capturată și interogată de germani, dar a reușit să evadeze. Odată, și-a convinge captivatorii că suferă de tuberculoză, mușcându-și limba până la sângerare, creând astfel o aparență de boală.

„Puterea ei principală era mintea”, mărturisește Mulley. „Era incredibilă”, adaugă aceasta.

Chiar și animalele păreau fascinate de Granville. În cartea sa, Mulley relatează două incidente în care spioana a "îmblânzit" un câine al patrulei de grăniceri, făcându-l să o urmeze obedient.

Maestră în manipulare Pe lângă inteligența și curajul său, Granville era o maestră în manipulare și putea convinge pe oricine să facă ce își dorea. În 1944, a ajuns într-o garnizoană germană din Alpi.

Cu ajutorul unui megafon, a convins 63 de ofițeri polonezi obligați să servească în armata germană să saboteze instalațiile militare și să dezerteze, determinându-l pe comandantul garnizoanei să se predea.

În aceeași zi, a aflat că comandantul său din cadrul Special Operations Executive (SOE) și iubitul ei fuseseră arestați de către Gestapo în Digne, în sud-estul Franței, alături de alți doi agenți, și erau în pericol să fie executați.

A eliberat toți prizonierii

Riscându-și propria siguranță, ea a eliberat toți prizonierii, asaltând închisoarea din Digne și prezentându-se drept nepoata feldmareșalului Montgomery, amenințând ofițerul responsabil cu pedeapsa cu moartea în cazul în care nu coopera.

"Într-o oră, a reușit să îi sperie pe toți și i-a spus: Știi, dacă continui cu execuția asta, te voi face să fii spânzurat. Dacă îmi faci vreun rău, te voi atârna de un stâlp de iluminat, dar dacă mă ajuți, te voi proteja", dezvăluie Mulley.

Cu toate acestea, în ciuda faptelor sale eroice, la sfârșitul războiului, Granville a descoperit că țara pentru care și-a riscat viața de mai multe ori părea să o fi uitat.

"Ultima mențiune din dosarele britanice despre ea, și asta e doar un citat din document, spunea că „nu mai este căutată" , explică Mulley.

Pe prima pagină a ziarelor Granville nu a putut reveni în Polonia din cauza riscului de a fi ținta serviciilor secrete sovietice. Documentele ei de ședere în Marea Britanie nu au fost reînnoite, forțând-o să părăsească Regatul Unit.

După întoarcerea în Marea Britanie, Granville a refuzat inițial să primească Medalia George și Ordinul Imperiului Britanic, distincții acordate pentru contribuțiile sale din timpul războiului. Această decizie a determinat guvernul să se simtă rușinat, iar în cele din urmă i s-a oferit cetățenia britanică, înainte ca ea să accepte să primească aceste distincții.

În perioada în care locuia la hotelul Shelbourne, Granville a lucrat ca chelneriță în cafenele și a vândut rochii la Harrods. Ulterior, s-a angajat ca femeie de serviciu pe un vas de pasageri.

Situațiile complicate și neplăcute a urmărit-o până la moarte

În continuare, viața ei a fost marcată de situații neplăcute, fiind ținta unor atacuri din partea colegilor săi. Căpitanul navei a cerut personalului să poarte medaliile obținute în timpul războiului, iar Granville, având numeroase distincții, a fost acuzată de colegii săi că ar fi falsificate.

Singurul care i-a luat apărarea a fost Dennis George Muldowney. Între cei doi s-a dezvoltat o poveste de dragoste, însă Granville s-a plictisit repede de relație. Respins, Muldowney, obsedat, a continuat să o hărțuiască, până într-o noapte când a ucis-o în hotelul Shelbourne.

Muldowney a fost ulterior condamnat la moarte prin spânzurare și, deși crima a fost adusă pe prima pagină a ziarelor, povestea lui Granville a căzut în uitare de-a lungul anilor.