Cine a fost Vera Atkins, cea mai importantă femeie spion din Al Doilea Război Mondial. Era evreică, născută în România

Ultima actualizare:

S-au scris multe despre activitățile agentelor din Special Operations Executive (SOE), o rețea bine organizată înființată de Winston Churchill și Hugh Dalton în vara anului 1940, dar rolul figurii enigmatice a Verei Atkins nu a fost niciodată examinat în mod adecvat. Vera Atkins s-a născut în Galați, România, în 1908 și a murit în 2000. Ea a fost cea mai importantă spioană în timpul celui de al Doilea Război Mondial și este considerată și cea mai puternică femeie din istoria spionajului. 

Vera Atkins, cea mai importantă femeie spion din Al Doilea Război Mondial
Vera Atkins, cea mai importantă femeie spion din Al Doilea Război Mondial

Vera Atkins, pe numele său real Maria Vera Rosenberg, s-a născut pe data de 16 iunie 1908 în România, la Galați. A fost fiica unui tată germano-evreu, Max Rosenburg, și a soției sale britanico-evreice, Zeffro Hilda, cunoscută sub numele de Hilda. Ea a rămas în România până când, alături de mama sa, s-a mutat în Anglia, în 1937, ca reacție la situația politică amenințătoare din Europa și la ascensiunea extremismului și a antisemitismului în România. 

Datorită legăturilor sale din București, a fost recrutată de serviciile secrete britanice și s-a întors adesea în România cu misiuni. Sir William Samuel Stephenson, coordonatorul BSC (British Security Coordination Service), a fost cel care a introdus-o în lumea agenților secreți, unde a urcat la cele mai înalte ranguri ale SOE.

Pentru cu nu deținea cetățenie britanică, Vera a fost angajată, în februarie 1941, ca secretară SEO, ca mai apoi să devină cunoscută pentru abilităţile sale extraordinare de organizare şi mâna dreaptă a colonelului Maurice Buckmaster, coordonatorul diviziei franceze a organizaţiei. William Stevenson (cunoscut sub numele de cod „Intrepid”, care l-a inspirat pe scriitorul Ian Fleming să creeze personajul James Bond) o caracteriza pe Vera, cum se arată în „Spymistress. The life of Vera Atkins, the greatest female secret agent of World war 2”, astfel: 

„Vera îşi recruta agenţii cu grijă, îi antrena până cădeau din picioare de epuizare, îi testa în mod constant, apoi le organiza personal misiunile. Oamenii din armata ei clandestină ajungeau departe în spatele liniilor inamicului, luau legătura cu luptătorii din Rezistenţă, eliminau ţinte vitale, îi ajutau pe piloţii aliaţi să evite capturarea şi transmiteau la Londra informaţii prin radio.”

A avut un singur caz nerezolvat

În timpul în care a lucrat pentru SEO, Vera a coordonat o rețea de aproximativ 500 de bărbați trimiși în Franța ocupată, i-a antrenat, le-a dat identități false și i-a ținut în contact cu familiile lor. Agenții SOE proveneau din toate categoriile sociale, singura cerință pentru a participa la o astfel de misiune era cunoașterea perfectă a limbii franceze.

Ea însăși cunoștea în detaliu situația din Franța ocupată, căile de acces și transport, reglementările poliției și logistica luptătorilor din Maquis. În plus, a creat povești credibile pentru fiecare agent pentru a le spune autorităților dacă erau arestați, iar noile lor identități erau atât de credibile încât au primit un grad ridicat de protecție.

În ciuda pregătirii minuțioase a operațiunilor, aproape 120 de agenți nu s-au întors niciodată în Marea Britanie. Unii au murit în luptă, dar cei mai mulți au fost arestați de forțele germane, iar unii au dispărut definitiv în centrele de interogatori și lagărele de concentrare.

Odată cu eficiența și inteligența Verei Atkins, a venit o mare responsabilitate pentru cei pe care îi putea trimite la moarte, iar loialitatea și considerația ei față de agenții secreți erau incontestabile. Ea îi cunoștea personal pe toți spionii și, după cum a recunoscut mai târziu, anii ei la SOE au fost foarte grei, trăind din plin experiența de viață și de moarte a agenților de care era responsabilă.

Pe lângă mesajele codificate ale fiecărei misiuni difuzate prin cuvinte cheie în diferite programe radio BBC, Vera a păstrat legătura cu agenții ei de pe teren și cu rudele lor din Anglia. 

După încheierea războiului, ea a devenit membră a Comisiei Britanice pentru Crime de Război și a început să strângă probe pentru a-i urmări pe infractorii responsabili pentru moartea agenților SOE care au dispărut în timp ce erau de serviciu în Franța.

Pe parcursul unui an, Vera Atkins a vizitat lagărele de concentrare, interogând agenți germani, investigând detaliile modului în care prizonierii și oamenii lor au fost capturați și cum și-au petrecut ultimele zile. Singurul ei caz nerezolvat este cel al unui anchetator care a fost trimis la Marsilia cu trei milioane de franci și a pariat banii la Monte Carlo. Cu toate acestea, nu a fost niciodată clar dacă bărbatul a câștigat și trăia în secret din venituri sau dacă a pierdut toți banii și s-a sinucis.

S-a stins din viață la vârsta de 92 de ani

După ce i-a adus în fața justiției pe cei vinovați de moartea agenților, informațiile pe care le-a adunat au devenit baza unei liste de onoare în care sunt enumerate numele a 91 de bărbați și 13 femei care și-au dat viața pentru libertatea Franței. Un monument a fost dezvelit în 1991 la Valençay, în Valea Loarei, în memoria lor.

În 1987, guvernul francez a numit-o pe Vera Atkins Comandant al Legiunii de Onoare, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii i-a dat titlul de comandant al Imperiului Britanic și Dwight Ike Eisenhower a numit-o comandant suprem al Forței Expediționare Aliate în Europa. Cel de-al 34-lea președinte al Statelor Unite a recunoscut, în 1951, că, misiunea diviziei franceze a Armatei Naționale a redus cu șase luni durata războiului, numind organizația pentru care a lucrat Vera echivalentul a 15 divizii armate.

După moartea mamei sale în 1947, Vera Atkins s-a retras din serviciul activ al intelligence-ului britanic și a lucrat pentru UNESCO, mai întâi ca office manager și apoi ca directoare. După ce s-a pensionat în 1961, s-a stabilit într-un sat din Anglia.

Ea și-a petrecut ultima parte a vieții într-un azil de bătrâni și a murit la vârsta de 92 de ani, pe 24 iunie 2000, într-un spital din Hastings. A fost incinerată, iar cenușa ei a fost îngropată în curtea bisericii Sf. Senara, Zennor, Cornwall. 

Parteneri

image
www.fanatik.ro
image
observatornews.ro
image
iamsport.ro
image
as.ro
image
playtech.ro
image
www.fanatik.ro
image
www.cancan.ro
image
www.playsport.ro
image
sportpesurse.ro
image
www.antena3.ro
image
www.bugetul.ro
dorin cocos jpg
image
image
image
image
image
image
Fun Zone jpeg 1 jpeg
bucatarie pexels jpg
rosii tomate istock jpg
printesa kalina a bulgarieri sotul copilul AFP jpg
statuie mihai Eminescu colaj facebook jpg
tantari jpg
wizz air pixabay jpg
cetate ardud
image
actualitate.net
image
actualitate.net