Cine au fost cei mai fustangii voievozi români, cu cei mai mulți copii din flori

În timpul Evului Mediu din România, se remarcă un număr considerabil de voievozi implicați în relații extraconjugale, iar uneori cei mai aprigi în aceste afaceri nu sunt neapărat cei așteptați.

În acest context, figura lui Ștefan cel Mare, adesea criticată injust pentru viața sa personală, pare să fie aproape exemplară în comparație.

Ștefan cel Mare este frecvent menționat ca un exemplu de lider cu o pasiune distinctă pentru femei în istoria românilor.

Cu toate acestea, surprinzător, chiar și în comparație cu alți conducători medievali români, Ștefan cel Mare poate fi considerat un model de virtute în ceea ce privește infidelitățile și relațiile ocazionale, inclusiv bastarzii rezultați din acestea.

Există și figuri istorice, adesea cunoscute ca „cuminți”, care au fost implicate în afaceri extraconjugale. Printre acestea se numără Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun.

Mircea cel Bătrân ar fi umplut țara de bastarzi

Mircea cel Bătrân, care a domnit în Valahia între 1386 și 1418, este cunoscut pentru conducerea Țării Românești într-o perioadă de prosperitate, caracterizată prin centralizarea statului și extinderea teritorială. Cu toate acestea, mai puțin cunoscut este faptul că Mircea a fost un voievod cu o viață personală plină de pasiuni, având numeroși copii nelegitimi în țară.

„Cele două fresce de la Cozia, refăcute după cele vechi, îl arată ca un cavaler apusean, un bărbat matur, purtând plete şi o barbă rotundă, ochii adânciţi în cap, nasul drept şi subţire; e îmbrăcat cu haine scumpe occidentale, dar cu câte un vultur bizantin cu două capete încoronate brodaţi, când la genunchi cu fir de aur, când pe hlamida încheiată sus pe umăr. Sabia scurta atârnă la brâu, legată cu o cingătoare scumpă închisă cu paftale, în cap coroană de aur cu pietre scumpe”, preciza P.P. Panaitescu.

Alexandru cel Bun a avut multe relații extraconjucale

Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei între 1400 și 1432, este adesea amintit pentru abilitățile sale diplomatice și progresul administrativ, dar și pentru relațiile extraconjugale care au dus la apariția de bastarzi. 

„În Moldova, după moartea lui Alexandru cel Bun, constatăm aceeaşi stare nenorocită ca şi în Ţara Românească după Mircea cel Bătrân. Fiii, legitimi sau nelegitimi, se luptă pentru moştenirea părintească”, preciza şi Constantin C. Giurescu în „Istoria Românilor”, volumul II, potrivit Adevarul. 

Pe lângă acești lideri, au existat și alți domnitori efemeri ale căror vieți amoroase tumultuoase au fost în centrul atenției. De exemplu, fiii lui Petru Rareș, cum ar fi Iliaș al II-lea Rareș, au fost cunoscuți pentru escapadele lor scandalizoare.

În concluzie, istoria medievală a românilor este bogată în figuri marcante care, pe lângă realizările lor politice și militare, au avut vieți personale pasionale și tumultuoase.