Cum afectează singurătatea creierul la bătrânețe. Rezultate surprinzătoare dintr-un studiu de amploare

Singurătatea nu este doar o stare emoțională trecătoare, ci poate avea implicații importante asupra sănătății mintale, în special la vârste înaintate. Un studiu realizat pe mai mult de 10.000 de persoane vârstnice din Europa arată că sentimentul de izolare socială este asociat cu performanțe mai slabe ale memoriei, fără a accelera însă în mod direct procesul de declin cognitiv în timp.

Cercetarea, desfășurată pe o perioadă de șapte ani, oferă o perspectivă mai nuanțată asupra modului în care singurătatea influențează creierul, sugerând că efectele sunt mai vizibile la nivelul stării inițiale a memoriei decât în evoluția acesteia pe termen lung.

Cum a fost realizat studiul și cine a participat

Studiul a fost publicat în jurnalul științific Aging & Mental Health și a fost realizat de o echipă internațională de cercetători din Spania, Suedia și Columbia. La cercetare au participat peste 10.000 de persoane cu vârste cuprinse între 65 și 94 de ani, provenind din 12 țări europene.

Datele au fost colectate în cadrul unui amplu proiect european dedicat sănătății și îmbătrânirii, care a urmărit evoluția participanților între anii 2012 și 2019, analizând atât memoria de scurtă durată, cât și cea de lungă durată.

Singurătatea și memoria: ce au descoperit cercetătorii

Rezultatele indică faptul că persoanele care au raportat un nivel ridicat de singurătate au avut, încă de la începutul studiului, scoruri mai scăzute la testele de memorie comparativ cu cei care se simțeau mai conectați social.

Cu toate acestea, cercetătorii au observat un detaliu important: deși punctul de plecare era diferit, ritmul în care memoria s-a deteriorat de-a lungul anilor a fost similar, indiferent de nivelul de singurătate raportat.

Acest aspect sugerează că izolarea socială influențează mai degrabă nivelul inițial al funcțiilor cognitive, fără a accelera neapărat procesul de degradare în timp.

Profilul persoanelor afectate de singurătate

Analiza datelor a arătat că aproximativ 8% dintre participanți se încadrau în categoria celor cu nivel ridicat de singurătate. În general, aceștia erau persoane mai în vârstă, predominant femei, și prezentau mai frecvent probleme de sănătate precum depresia, hipertensiunea arterială sau diabetul.

În contrast, majoritatea participanților au raportat niveluri medii sau scăzute de singurătate, ceea ce reflectă faptul că izolarea severă nu este o experiență dominantă în rândul populației vârstnice din Europa, dar rămâne un factor de risc important pentru sănătatea cognitivă.

Diferențe între regiuni și niveluri de singurătate

Studiul a evidențiat și variații geografice interesante. Cele mai ridicate niveluri de singurătate au fost raportate în sudul Europei, urmate de estul și centrul continentului, în timp ce țările nordice au prezentat valori mai scăzute.

Aceste diferențe pot fi influențate de factori sociali, culturali și economici, inclusiv de modul în care comunitățile sunt structurate și de nivelul de sprijin social disponibil pentru persoanele în vârstă.

Ce spun cercetătorii despre rezultate

Autorii studiului subliniază că rezultatele sunt relevante pentru înțelegerea relației dintre sănătatea emoțională și cea cognitivă. Ei atrag atenția că, deși singurătatea nu pare să accelereze declinul memoriei, impactul său asupra nivelului inițial al funcțiilor cognitive este semnificativ și nu trebuie ignorat.

Cercetătorii sugerează chiar includerea evaluării stării de singurătate în controalele medicale de rutină ale persoanelor vârstnice, pentru a identifica mai devreme posibile riscuri asociate sănătății mintale.

Deși nu determină o deteriorare accelerată a memoriei, singurătatea se dovedește a fi un factor relevant în modul în care funcționează creierul la vârste înaintate. Studiul arată că impactul său este vizibil încă de la început, ceea ce face ca prevenția și menținerea conexiunilor sociale să fie esențiale pentru o îmbătrânire sănătoasă.