Cum era sărbătorit Paștele de domnitorii români: „Mâncarea neîncetată și băutura multă”
Paștele este cea mai importantă sărbătoare din calendarul creștin, iar călătorii străini care au ajuns de-a lungul timpului pe aceste meleaguri au vorbit despre modul în care acest eveniment era sărbători de strămoșii noștri. Iar majoritatea acestor călători au rămas impresionați de ospitalitatea românilor, chiar și cu secole în urmă.
Încă din primele zile ale Creștinismului, Paștele a fost considerată a fi cea mai importantă sărbătoare din calendar. Iar atunci când vine vorba despre țările române, existau nenumărate tradiții pe care domnitorii le respectau, cu ocazia acestei zile.
De exemplu, cronicarul sirian Paul de Alep scria în secolul XVII că românii duceau la biserică tave întregi de preparate, în ziua de Paște. Printre acestea se numărau ouă vopsite și încondeiate, cozonac, preparate din carne de porc, cât și brânză. Acestea erau sfințite, iar apoi împărțite celor care se aflau în biserică.
Cum era sărbătorit Paștele cu secole în urmă
Tot în secolul XVIII, un alt călător străin, De La Croix scria despre modul în care domnitorii sărbătoreau Paștele, în aceste meleaguri.
„Mitropolitul binecuvântează masa. În timpul prânzului, domnul trimite farfurii încărcate cu cele mai bune mâncăruri acelora pe care vrea să-i cinstească și golește în sănătatea doamnei un pahar de vin stând în picioare și cu capul descoperit”, scria acesta, potrivit dulceromanie.ro. De asemenea, cu această ocazie erau oferite și daruri.
Se oferau daruri cu ocazia Paștelui
Ceva mai târziu, în secolul XIX, Ernst Christoph Dobel scria că românii mâncau cât mai mult de Paște.
„Sărbătorirea lor constă, ca să-i spun pe nume, în mâncarea neîncetată și în băutura multă, prin care locuitorii caută să se despăgubească pentru postul îndelungat de până atunci. Apoi fiecare trebuie să aibă un miel sacrificat”, scria călătorul.
De asemenea, Anton Maria del Chiaro scria în secolul XVIII că românii trimiteau cadouri deosebite străinilor, cu ocazia sărbătorilor importante.
„Socot că aș face un act de nedreptate și de nerecunoștință față de ei dacă aș trece sub tăcere marea atenție pe care o arată străinilor, și îndeosebi acelora care ocupă vreun post mai însemnat și au știut să-și câștige unele merite în slujba boierilor. Afară de plocoanele pe care le trimit aproape zilnic străinilor, de la masa lor, mai trebuie notat că la Paști obișnuiesc să trimită acestor străini un miel sau un ied frumos, viu, toamna, o bute de vin, și la Crăciun, un porc viu, găini vii și ceva vânat”, spunea acesta.
