De unde provine denumirea orașului Hunedoara. De ce a creat controverse originea numelui

Hunedoara, una dintre cele mai vechi localități din România, a purtat, de-a lungul timpului, mai multe denumiri, însă istoricii nu au căzut de acord asupra originii numelui orașului. De unde provine denumirea oraşului şi ce controverse a creat?

Hunedoara este una dintre cele mai vechi aşezări din România. Cea mai veche atestare documentară provine din anul 1265, în care este amintit un Arhidiaconus de Hungnod. Însă, anumiți istorici au fost de părere că era vorba de o altă localitate. Ulterior, denumirea este regăsită în documente din 1276 și 1278.

„Nu avem nici multe, nici prea timpurii știri scrise despre așezarea fortificată de la Hunedoara. Câteva cercetări arheologice sporadice la fortificația de pământ și lemn de pe dealul Sînpetru, mărginită de râurile Cerna și Zlaști, au sugerat ideea funcționării acesteia în secolele XI—XII. La 300 metri, în grădina castelului a fost identificată o așezare cu vestigii din secolele XI—XII. Prima mențiune documentară o avem despre un arhidiacon din 1265 (Celta archidiacone de Hunyad), apoi despre un sat din comitatul respectiv în 1276 (in comitatu de Hunyod Pyspuki)”, informa istoricul medievist Petru Iambor, potrivit adevărul.ro.  

O menţiune documentară a aşezării de la Hunedoara datează din anul 1278, în legătură cu lista de decima papală, Hunedoara este menționată ca una dintre cele mai importante așezări din arhidiaconatul de Hunedoara, alături de Deva, Haţeg sau Sântămăria-Orlea.

Hunedoara, nume de origine maghiară?

Potrivit unor istorici, atestările documentare datând din secolul al XIII-lea menționează o structură administrativă creată de familia regală maghiară după ocuparea zonei. Orașul a fost menționat pentru prima dată în 1331 sub numele de Hunad. Hunedoara este menționată și în documente oficiale medievale și ăn 1409, într-un act de donație a posesiunii regale a Hunedoarei, primit de la rege de către familia Huniazilor.

„O dată cu stingerea din viaţă a familiei Corvin, arhiva acesteia a fost transferată în Germania, la Ansbach de către George de Brandenburg, o parte din documente ajungând la sfârşutul secolului al XVIII-lea la Buda în cadrul celebrei Arhivum Camerae. Printre aceste documente a existat şi actul de donaţie din 18 octombrie 1409, prin care regele Sigismund de Luxemburg (1384-1437), donează posesiunea regală Hunedoara (lat. possessionem nostram regalem Hwnyadwar) lui Voicu şi familiei sale, aici fiind menţionat şi numele lui Ioan, ca şi fiu al lui Voicu. În acest fel, hunedorenii deveneau, alături de familia Cândea, cele dintâi familii româneşti din comitatul Hunedoarei care aveau proprietăţi cu drept nobiliar”, arată Muzeul Castelului Corvinilor, pe site-ul instituției.  

Alte documente referitoare la Hunedoara datează din secolul al XV-lea, dintre care unele au fost emise de Ioan de Hunedoara și tratează chestiuni precum prima atestare a cetăţii (1443), confirmarea privilegiilor, linii de moştenire ale cetăţii, donaţii, acte de zălogire etc. Încă din Evul Mediu, numele Hunedoara a apărut în diferite forme în documentele oficiale ale ținutului.

Istoricii sunt împărțiți în privința originii numelui Hunedoara. O ipoteză a cercetătorilor este că toponimul derivă din numele propriu maghiar Hunyad. La începutul secolului al XX-lea, unii istorici au sugerat că numele Hunedoara avea origini românești, dar a fost maghiarizat.

Sau origine latină?

„Pe vremuri i se zicea Vajda-huniad, adică Inidoara voievozilor, pe când a trăiau corvinii, cari şi ei, fiind de la Inidoara erau numiţi Huniadyi, de unde azi se zice de români greşit, Iancu Huniadyi, în loc de Ion Corvin sau Iancu de la Inidoara. Mai încoace, localităţii i s-a zis Huniad-var, de unde au creat pe Hunedoara, neglijând autohtonul, care mai dăinueşte şi acum, Inidoara. Această părere este împărtăşită şi de domnii profesori Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi şi mulţi alţi cunoscători ai tradiţiei româneşti. Deci Inidoara, nu Hunedoara”, arăta istoricul George Ghinea, în anii interbelici.  

Alți cercetători au emis ipoteza că numele ar avea rădăcini latine.

„Hunedoara vine de la denumirea latină Ignis Ora, care ar însemna tărâmul sau ţinutul focului, fapt susţinut prin aceea că focul reprezintă elementul principal în producerea fierului. Din acest Ignis Ora a rezultat Inedoara, fapt care se justifică etimologic. Populaţia veche şi ţăranii din jur îi spun şi astăzi Inedoara sau Hinedoara. Forma de Uniedoara e o variantă produsă prin îndulcirea cuvintelor, fapt caracteristic locuitorilor din această zonă”, se arată în Istoricul oraşului, document redactat pe baza cercetărilor istoricilor, păstrat la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara.  

Arheologul Tiberiu Mariș a sugerat că numele orașului provine de la cetatea dacică Singidava, care este menționată pe hărți vechi din regiunea Transilvaniei. Omul de știință a cercetat așezarea istorică de pe dealul Sânpetru de deasupra castelului Corvinilor și a susținut că acesta a fost locul vechii Singidava.

„Cum se va fi numit această cetate, nu se ştie, dar nu lipsit de interes este faptul că în pădurenime, adică la locuitorii Munţilor Poiana Ruscăi, Hunedoara este şi astăzi numită „Inidoara“, ceea ce, fără eforturi deosebite în planul evoluţiei fonetice, poate fi numele vechii cetăţi Singidava, care poate că se va fi pronunţat Singhidava, apoi Inghidava, de unde Inidava şi, în sfîrşit, Inidoara cum se şi pronunţă la ora actuală. Poate că sistematice şi ştiinţifice săpături pe dealul Sânpetrului vor elucida pe deplin această ipoteză a localizării Singidavei”, informa arheologul Tiberiu Mariș (1948 - 2018), fost director al muzeului Castelului Corvinilor .  

Numele Hunedoara ar proveni de la cuvântul „Hun”

Au existat mai multe ipoteze ce au fost mai puțin acceptate cu privire la originea toponimului Hunedoara. Una dintre acestea a fost că numele Hunedoara provine de la cuvântul „Hun”, adică de la tribul migrator al hunilor.

„Ocupându-se de originea toponimului Hunedoara, N. Drăganu susține că Hunod sau Hunyad este cu siguranță derivat cu sufixul toponimic ungar dintr-un radical hun care ar putea fi nume de persoană sau apelativ”, arătau Mircea Valea, Mircea Homorodean și Anghel Nistor, autorii „Dicționarului de toponimie hunedoreană”.  

Alți cercetători au emis ipoteza că numele „Huned” provine de la populația migratoare a avarilor, dar nici acest lucru nu a fost dovedit, iar istoricii au observat că avarii și hunii au ales tot câmpia panonică. Unii cercetători sugerează că numele orașului provine de la „Huna” sau „Hunya”, care înseamnă gutui, și că prin adăugarea cuvântului „ady” ar putea însemna un loc unde cresc mulți gutui.