Detaliul „picant” ascuns despre moartea lui Ion Creangă. Ce a făcut scriitorul în ziua morții

Ion Creangă, cel mai cunoscut și talentat povestitor român, a murit chinuit de o boală rea: epilepsie. Suferea cumplit pentru diagnosticul său, iar sfârșitul i-a venit și pe fondul suferinței provocată de moartea prietenului cel mai bun Mihai Eminescu, urmat de cel al Veronicăi Miclea pe care și el o iubise mult. Totuși, în ziua în care Ion Creangă a murit, scriitorul a avut un traseu despre care prietenii lui au evitat să vorbească.

Controverse privind locul în care a murit scriitorul 

Ion Creangă era un profesor foarte iubit de elevii săi. Avea 52 de ani când era deja de ceva vreme în concediu medical pe fondul bolii de care suferea. De la el a rămas vorba: „N-ar fi rău să fie bine în țara asta”.

S-a spus despre Ion Creangă că a murit în Tutungeria fratelui, Zahei, așa cum de altfel este menționat inclusiv în registrul stării civile unde se menționează și cauza morții.

Prietenul bun al scriitorului, Ioan S. Ionescu, avea să conteste documentele oficiale: „Fostul meu tovarăș și vechi prieten, Ion Creangă, au murit în casa lui numită de dânsul bojdeucă, din Țicău, iar nu cum arată actul de moarte eliberat de primăria Iași, că ar fi murit pe strada Golia 51, ceea ce este cu totul greșit. Căci eu cu profesorul Miron Pompiliu, ca prieteni, l-am înmormântat ridicându-l de la casa lui din Țicău”, a lăsat scris Ioan S. Ionescu.

Detaliul ținut ascuns

În ziua morții, Ion Creangă ar fi avut un traseu anume despre care nimeni nu a menționat. Pentru că Ion Creangă era un mare scriitor român, prietenii lui și-au dorit să nu facă referire la unele detalii „picante”

Pe 31 decembrie 1889, Ion Creangă ar fi avut un traseu fatal: patiserie - băcănie - tutungerie, iar despre acest lucru criticul literar Paul Cernat.

„Pe 31 decembrie 1889, în jurul orei 13.00, după douăzeci de gogoși uriașe cu dulceață consumate într-o patiserie și trei pahare de coniac într-o băcănie, murea la Iași de epilepsie și apoplexie, în debitul de tutun administrat de fratele său Zahei, Ion al lui Ștefan a Petrei Ciubotariul, devenit - după numele bunicului matern, David - Ion Creangă”, a lăsat scris criticul literar.

Această pistă, prezentată de criticul literar Paul Cernat pe urmele lui George Călinescu, respectă, de fapt, reperele stabilite în epocă de autorități, doar grija exacerbată a lui Ioan S. Ionescu pentru înlăturarea detaliilor „picante”, mistificând acest moment delicat din traiectoria existențială a unui mare scriitor român.

Ion Creangă suferea de epilepsie, boală pe care o moștenise de la mama sa.