Experimentul psihologic care a șocat lumea. Cazul pe care nu-l va uita nimeni: „Nu și-au revenit niciodată”

În căutarea înțelegerii cât mai complete a comportamentului uman, au existat psihologi ce au fost dispuși să treacă dincolo de orice bariere. Fie că vorbim de moralitate, etică, sau chiar lege, unele experimente psihologice efectuate de-a lungul timpului au avut efecte devastatoare asupra celor implicați în ele.

Experimentul Stanford

În 1971, în pușcăria Stanford, din Statele Unite, psihologul de la Universitatea Stanford, Phillip Zimbardo, a derulat un experiment ce dorea să înțeleagă efectul puterii asupra psihicului uman, precum și identitatea de grup.

Adunând 26 de voluntari din afara pușcăriei, care au fost plătiți cu 15 dolari pe zi, a împărțit grupul în două, deținuți și gardieni. Se dorea recrearea cât mai fidelă a condițiilor reale din penitenciar, însă lucrurile au degenerat rapid. Grupul „gardienilor” a supus „deținuții” unor abuzuri de nedescris, brutalitatea acestora forțând încheierea experimentului după doar șase zile.

Datorită traumelor suferite de participanți, experimentul a fost considerat unul din cele mai lipsite de etică, forțând universitățile să aplice alte standarde subiecților umani.

„Monster Study” a folosit orfani pe post de cobai.

În 1939, în Iowa (Statele Unite), psihologul Wendell Johnson a dorit să studieze defectele de vorbire la copii.

Mai precis, dorea să vadă dacă scoaterea etichetei de „bâlbâiți” va duce la îmbunătățirea calității vorbirii.

Psihologul a a luat mai mulți orfani din orașul Davenport, iar, alături de echipa sa, a împărțit copii în două grupuri: primul a fost lăudat pentru cum vorbea, în timp ce al doilea grup era corectat constant, deși vorbea perfect.

Efectele au fost unele traumatizante pentru copii, cei din grupul ce era corectat constant rămânând cu defecte majore de vorbire pentru tot restul vieții.

Experimentul a fost ținut secret, pentru a nu îl compromite pe psiholog, însă totul a devenit public în 2001, stârnind un val de critici și controverse. Universitatea din Iowa, unde lucra Johnson, și-a cerut scuze oficial.

Experimentul „Micul Albert” a folosit un copil nou-născut.

Mergând din rău în mai rău, experimentul denumit „Micul Albert”, derulat de către psihologul John Watson, a folosit un copil de doar 9 luni. Watson dorea să vadă dacă poate condiționa comportamentul uman cu anumiți stimuli, după modelul omului de știință rus, Ivan Pavlov, care reușise acest lucru cu un câine.

Watson a arătat copilului diferite imagini, precum o maimuță, un șoarece sau ziare care ardeau. Mai apoi, copilul a fost lăsat să se joace cu un șoarece alb, moment în care psihologul introducea alți stimuli. De exemplu, în timp ce copilul se juca cu șoarecele, Watson provoca zgomote puternice, pentru a-l speria.

În timp, s-a observat că nu numai copilul se speria puternic numai când vedea șoarecele, dar începuse să asocieze imaginea acestuia (alb, cu blană), de alte lucruri asemănătoare, ce îl speriau.

Mama copilului l-a luat din spital, iar identitatea micuțului nu este cunoscută nici până în ziua de azi.