VideoGabriel Liiceanu împlinește 84 de ani. „Cea mai mare iluzie a epocii noastre este că tehnica e cea care va da tonul binelui și viitorului omenirii. Ăla va fi sfârșitul”
Astăzi, 23 mai, Gabriel Liiceanu împlinește 84 de ani, un moment care depășește simpla aniversare și devine un prilej de a privi înapoi la parcursul unuia dintre cei mai influenți filosofi și eseiști români ai ultimelor decenii.
Numele său este legat de o întreagă epocă a culturii românești, de la atmosfera intelectuală a Școlii de la Păltiniș până la rolul său de editor și voce publică în perioada postdecembristă. De-a lungul timpului, Gabriel Liiceanu a rămas constant preocupat de marile teme ale existenței - libertatea, moralitatea, responsabilitatea și sensul culturii într-o societate aflată în schimbare.
În 1976, obține doctoratul în filosofie cu lucrarea „Tragicul
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu Vâlcea, Gabriel Liiceanu urmează un parcurs academic solid, construit în una dintre cele mai exigente tradiții universitare ale epocii.
Între 1956 și 1960, este elev al Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, iar mai apoi urmează Facultatea de Filosofie a Universității din București (1960–1965). Interesul său pentru cultura clasică îl determină să continue studiile și la Facultatea de Limbi Clasice (1968–1973), consolidând astfel o formare intelectuală dublă: filosofică și filologică.
Ulterior, activează ca cercetător la Institutul de Filosofie (1965–1975), apoi la Institutul de Istorie a Artei (1975–1989), perioadă în care își definitivează profilul de gânditor riguros, conectat la marile tradiții ale filosofiei europene.
În 1976, obține doctoratul în filosofie cu lucrarea „Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii”, un text care anunță deja preocuparea sa constantă pentru limitele condiției umane.
Școala de la Păltiniș: cultura ca formă de rezistență
Numele lui Gabriel Liiceanu este inseparabil de ceea ce a devenit cunoscut drept Școala de la Păltiniș, un nucleu intelectual format în jurul filosofului Constantin Noica, într-un context cultural marcat de constrângeri ideologice.
Aici, alături de nume precum Andrei Pleșu, Mihai Șora sau Alexandru Surdu, Liiceanu participă la un proiect intelectual unic, descris adesea ca o formă de „rezistență prin cultură”, în care gândirea filosofică devenea un mod de supraviețuire spirituală.
În 1983, publicarea volumului „Jurnalul de la Păltiniș” aduce această lume în atenția publicului larg, oferind o perspectivă asupra dialogului intelectual dintre Liiceanu și Noica și asupra unui mod de viață dedicat ideilor.
După 1990: de la filosof la voce publică a societății civile
După 1989, Gabriel Liiceanu devine una dintre cele mai vizibile voci ale spațiului public românesc, implicându-se activ în dezbaterile despre moralitate, politică și responsabilitate civică.
În 1990, fondează Editura Humanitas, care avea să devină una dintre cele mai importante instituții culturale din România postcomunistă, contribuind decisiv la traducerea, publicarea și promovarea marilor autori ai filosofiei și literaturii universale.
Tot în această perioadă, publică texte cu puternic impact civic, precum „Apel către lichele”, dar și lucrări de reflecție filosofică și morală care au alimentat dezbateri publice intense.
Un autor al reflecției asupra condiției umane
Opera lui Gabriel Liiceanu este vastă și diversă, incluzând eseuri filosofice, jurnale intelectuale, volume de dialog și reflecții asupra societății contemporane.
Printre lucrările sale se numără: „Despre limită”, „Despre minciună”, „Despre ură”, „Scrisori către fiul meu”, „Întâlnire cu un necunoscut”, „Nebunia de a gândi cu mintea ta”, „România. O iubire din care se poate muri” sau „Impudoare. Despre „eu” va fi vorba”.
Aceste texte conturează un autor preocupat constant de teme precum libertatea interioară, responsabilitatea morală, identitatea și raportul dintre individ și societate.
Profesor, editor și traducător al marilor idei europene
Din 1992, Gabriel Liiceanu este profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, contribuind la formarea unor noi generații de gânditori.
În paralel, desfășoară o activitate editorială și de traducător de anvergură, colaborând la traducerea unor autori fundamentali precum Platon sau Heidegger, consolidând astfel legătura dintre cultura română și marile tradiții ale filosofiei occidentale.
De-a lungul timpului, Gabriel Liiceanu a primit numeroase premii și distincții, atât în România, cât și în străinătate. A fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler și Ofițer, dar și cu Crucea de Merit a Republicii Federale Germania.
De asemenea, a fost implicat în numeroase organizații culturale și academice, inclusiv Grupul pentru Dialog Social, unde a contribuit activ la dezbaterile despre democrație și etică publică în România postdecembristă.
Ce a spus filosoful despre rolul tehnologiei în societate
„Cea mai mare iluzie a epocii noastre este că tehnica e cea care va da tonul binelui și viitorului omenirii. Ăla va fi sfârșitul”, a spus Gabriel Liiceanu în emisiunea „În fața ta” de la Digi 24, despre despre rolul tehnologiei în societate și a avertizat că progresul tehnic nu poate înlocui responsabilitatea morală a oamenilor.
„Puterea folosită voluptuos și în extaz e cel mai periculos lucru. Pentru că duce automat la cei mai mari tirani ai lumii. Beția din putere e cea mai cumplită beție a speciei umane”, a mai spus Liiceanu.
Dincolo de activitatea academică și editorială, Gabriel Liiceanu a rămas o prezență constantă în spațiul public, implicându-se în emisiuni culturale, conferințe și dialoguri cu alte figuri intelectuale importante, precum Andrei Pleșu.
Această dimensiune publică a contribuit la consolidarea rolului său de intelectual implicat, aflat mereu la intersecția dintre filosofie și realitatea socială.