La ce foloseau dacii banii și de ce nu îi utilizau în comerț? Misterele monedelor de aur Koson

Monedele de aur cu inscripția Koson descoperite în Sarmizegetusa Regia au ridicat numeroase semne de întrebare în rândul istoricilor și arheologilor. De ce au fost bătute aceste monede dacice cu atâta migală și simbolistică, dacă strămoșii noștri nu le foloseau în scop comercial? Ce rol aveau în societatea dacică și de ce au fost descoperite doar pe teritoriul Daciei?

Kosonii, monedele-mister ale Daciei

Kosonii sunt stateri din aur cântărind aproximativ opt grame, emişi în timpul domniei regelui Koson (sau Cotiso), urmaș al lui Burebista, în prima jumătate a secolului I î.Hr. Monedele au fost realizate prin tehnica baterii la cald și prezintă simboluri inspirate de denarii romani: un vultur așezat pe o ghioagă, ținând în gheară o cunună de lauri pe avers, iar pe revers – trei personaje în ținută oficială romană. Însă, paradoxal, inscripțiile de pe ele sunt în limba greacă.

Faptul că aceste monede au fost găsite doar în cetățile dacice din Munții Orăștiei susține ipoteza că ele au fost bătute local, cel mai probabil chiar în capitala Sarmizegetusa. Emisiunea lor ar fi putut avea rolul unei demonstrații de putere, a unei alianțe politice (cu Brutus, conform unor cercetători) sau a unei ofrande dedicate zeilor.

Aurul, ofranda divină

Arheologul Barbara Deppert-Lippitz susținea că dacii nu aveau, de fapt, noțiunea banului în sens comercial. În viziunea lor, aurul era sfânt și aparținea divinității. Obiectele din aur – fie ele brățări, bijuterii sau monede – erau folosite ca ofrande și semne de recunoștință în ritualuri religioase. Aceasta ar explica lipsa circulației reale a kosonilor ca mijloc de plată și faptul că multe dintre aceste monede au fost găsite în tezaure, îngropate, nu răspândite ca urmare a tranzacțiilor.

Vezi și:

Motivul pentru care mulți angajatori români preferă muncitorii străini. „Dacii liberi nu vin la muncă”

Ce a determinat, de fapt, Imperiul Roman să cucerească Dacia. Motivele ascunse din spatele războiului total dintre daci și romani

Dacii care au ajuns să conducă Imperiul Roman. Unii dintre ei erau considerați urmași ai lui Decebal, iar alții voiau să înființeze un imperiu dacic

Comerțul dacilor: troc și resurse

În lipsa unei economii bazate pe monedă locală, dacii practicau trocul, schimbând produse locale – precum sare, piei, miere, cereale, sclavi – pe bunuri importate: vin, ulei, arme, podoabe sau vase. Comerțul era dominat de negustori greci și romani, care aduceau moneda lor în Dacia. Astfel, în numeroase tezaure dacice au fost găsite monede grecești, macedonene sau romane – dovadă că tranzacțiile comerciale externe se realizau cu monedă străină.

Potrivit istoricului Vasile Pârvan, dacii au învățat tehnica baterei monedelor de la celți, însă nu au dezvoltat o circulație monetară veritabilă. Monedele locale imitau piese din alte zone, dar nu aveau un rol economic semnificativ. Ele erau probabil utilizate în ceremonii, ca daruri sau simboluri ale puterii și prestigiului, scriu cei de la Adevărul.

O legendă fascinantă despre o comoară de 400.000 de galbeni descoperită de pescari români în apele râului Strei, sub o rădăcină de copac, alimentează și azi mitul visteriei pierdute a lui Decebal. Aurul, susțin cronicarii vremii, fusese ascuns de regele dac și nu a fost găsit de trupele împăratului Traian. Descoperirile din zonă includ monede rare, printre care și piese ale lui Lisimah, regele Traciei, cu inscripții grecești.