Misterul fotografiei care i-a convins pe români că sunt urmașii dacilor. Un scoțian a surprins-o într-un sat uitat din munți. Foto

O fotografie realizată în urmă cu aproape un secol, în Ținutul Pădurenilor, continuă să stârnească emoție și dezbateri despre moștenirea dacilor. În imagine, câțiva țărani din Lunca Cernii, un sat izolat din Munții Poiana Ruscă, par coborâți direct de pe Columna lui Traian.

Instantaneul, surprins în 1928 de fotograful scoțian Denis Galloway, a devenit în timp o veritabilă „icoană” a originii dacice, pentru mulți români convinși că poartă chipul și portul strămoșilor lor, potrivit Adevarul. 

O scenă din Columna lui Traian, refăcută în Ținutul Pădurenilor

În anul 1928, Galloway a fotografiat un grup de țărani din Lunca Cernii imitând o scenă celebră și controversată de pe Columna lui Traian: solia de pace a comates-ilor daci, oamenii simpli trimiși de Decebal în fața împăratului roman. Fotografia, păstrată astăzi în colecțiile Muzeului Etnografic al Transilvaniei, i-a uimit pe contemporani prin asemănarea izbitoare cu basoreliefurile antice.

Unii au văzut în ea o simplă reconstituire etnografică. Alții, dovada vie că românii sunt „dacii coborâți de pe Columnă”.

Cel care a explicat științific această asemănare a fost Romulus Vuia (1887–1963), fondatorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. În studiile sale, Vuia observa că portul țăranilor din Țara Hațegului și Ținutul Pădurenilor amintea izbitor de îmbrăcămintea dacilor sculptați pe Columna lui Traian — în special prin „gluga”, pelerina din postav gros, folosită în regiunile de munte ca protecție împotriva frigului și ploii.

„Cu toată prudența și rezerva față de comparațiile îndrăznețe, nu putem să nu constatăm marea asemănare între îmbrăcămintea dacilor de pe Columna lui Traian și portul glugii din Țara Hațegului”, scria Vuia în 1962.

Denis Galloway, fotograful britanic îndrăgostit de Transilvania

Artistul Denis Galloway (1878–1957) era un aventurier și explorator cultural. Născut în Marea Britanie, fiu al unui industriaș minier, el s-a stabilit în Transilvania în jurul anului 1926. Colaborator apropiat al lui Romulus Vuia, Galloway a străbătut satele românești fotografiind viața țăranilor, obiceiurile și portul tradițional.

„Am venit aici să fotografiez țăranii, dar cu timpul am înțeles că nu erau subiecți, erau dascăli”, scria el într-una dintre corespondențele sale.

Fotografiile sale, păstrate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, sunt prețioase nu doar prin valoarea artistică, ci și prin cea documentară. Imaginea cu „dacii” din Lunca Cernii este poate cea mai celebră dintre ele, o punte între lumea satului românesc interbelic și moștenirea Daciei antice.

Reconstituirea unei legende antice

Scena pe care o evocă fotografia are rădăcini adânci în istoria antică. Pe Columna lui Traian, în scena XXVIII, este redată solia de comates, oamenii de rând trimiși de regele Decebal să ceară pace împăratului roman. Potrivit istoricului Radu Vulpe, episodul s-a petrecut în timpul primului război dacic (101–102 d.Hr.), când Traian înainta spre Sarmizegetusa Regia prin trecătorile de la Porțile de Fier ale Transilvaniei.

Cassius Dio nota că Decebal ar fi trimis cererea de pace prin oameni de jos, „fără răspundere politică”, pentru a câștiga timp înainte de o nouă confruntare. Traian a respins însă solia și și-a continuat drumul către capitala Daciei.

Mitul dacic, între legendă și știință

Asemănarea dintre țăranii români și dacii antici fusese remarcată cu secole înainte. Umanistul italian Antonio Bonfini scria încă din secolul al XV-lea că românii sunt „urmașii daco-romanilor”, iar un articol din „The Times” (1867) afirma că „valahii seamănă izbitor cu dacii de pe Columna lui Traian, atât prin port, cât și prin înfățișare”.

„Cine a văzut Columna lui Traian din Roma va avea puține dubii că acești valahi sunt descendenții poporului lui Decebal”, nota publicația britanică.

Astfel de comparații, repetate de-a lungul secolelor, au alimentat ideea romantică a unei continuități daco-romane pure, o temă care a prins puternic rădăcini în cultura română modernă.

Moștenirea lui Vuia și Galloway

Romulus Vuia, fost profesor în Țara Hațegului, a fost unul dintre pionierii etnografiei românești. În 1924, el și-a obținut doctoratul cu o lucrare despre Țara Hațegului și Ținutul Pădurenilor, iar în 1922 a fondat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, primul muzeu de acest fel din România.

Alături de el, Denis Galloway a documentat o lume pe cale să dispară — lumea satului tradițional, cu rădăcini adânci în Antichitate.

Revista Erdélyi Szemle scria în 1929 despre artist: „Nu s-a stabilit în orașe, ci a mers în sate, printre oameni. A trăit ca ei, i-a privit, i-a înțeles și i-a pictat. A surprins momente sufletești pe care locuitorii de la oraș nu le cunoscuseră niciodată.”

După mai bine de două decenii petrecute în Transilvania, Galloway a părăsit România în 1950 și s-a întors în Marea Britanie, unde a murit șapte ani mai târziu.