Cine a fost țăranul român care a mers pe jos din Țara Făgărașului până la Roma. I-a făcut pe italieni să exclame: „Un dac a coborât de pe Columnă”
Născut pe 24 ianuarie 1849, în Cârțișoara, pe moșia contelui Teleki, Franz „Badea” Cârțan a crescut într-o familie de foști iobagi și nu a cunoscut niciodată confortul unei educații formale. A fost prea sărac pentru școală, iar copilăria i-a fost marcată de zile întregi petrecute la păscutul oilor. Acolo, în zona graniței transilvănene, a descoperit români „de-ai lui” de dincolo de culmile Carpaților, oameni cu aceeași limbă și tradiții.
Acolo, în zona graniței transilvănene, a descoperit români „de-ai lui” de dincolo de culmile Carpaților, oameni cu aceeași limbă și tradiții.
De la păstor la călător visător
În iarna 1866–1867, după decesul tatălui, Nicolae Cârțan, și-a părăsit satul cu „vreo 40 de oi” și a pornit pe jos spre regatul României. Pe drum, s-a împrietenit cu Ion Cotiga, vom fi cioban dedicat și prim-tehnician, care l-a introdus nu doar în tainele administrării turmei în Câmpia Bărăganului, dar i-a insuflat și idealul naționalist, în contextul Transilvaniei sub stăpânire austro-ungară.
S-a ascuns mulți ani de obligativitatea înrolării în armata austro-ungară, dar, odată cu izbucnirea Războiului de Independență (1877–1878), s-a înrolat voluntar în armata română. Turma sa de circa 1.200 de capete a fost rechiziționată, lăsându-l cu doar 30 de oi și doi berbeci. După război, s-a întors în Ardeal, dar a fost amendat și supus persecuțiilor locale, după ce oile i-au pășunat pe terenurile sașilor. A mers până la Curtea Imperială din Viena ca să-și ceară dreptatea împăratului Franz Josef, dar a fost ignorat și i-a fost refuzată plângerea.
În mai 1894, participă la Procesul Memorandiștilor de la Cluj, unde „a fost arestat și bătut de jandarmi”. A ajuns în fața împăratului Franz Josef, arătându-și rănile: acesta i-a promis sancționarea agresorilor. Peste un an, în 1895, și-a pus în minte să ajungă la București, să vadă statuia lui Mihai Viteazul. Obosit și fără bani, s-a culcat în zăpadă, însă a fost găsit de făgărășeanul Ion Grama, care l-a introdus în lumea intelectualilor vremii.
A avut privilegiul de a vizita Ateneul Român, Academia Română și a-l cunoaște pe Nicolae Iorga, George Coșbuc, Șt. O. Iosif, Spiru Haret, Take Ionescu sau I. C. Brătianu.
„Un dac a coborât de pe Columnă!“
În ianuarie 1896, cu câteva haine, pământ și boabe de grâu din România, a pornit spre Roma. După o călătorie de 43 de zile și cu cinci perechi de opinci rupte, ajunge în fața Columnei lui Traian. Acolo, a împrăștiat ofranda românească și, acoperit de oboseală, s-a culcat la baza monumentului. Dimineață, a fost întâmpinat de curioși, unul exclama uluit: „Un dac a coborât de pe Columnă!“. Știrea s-a răspândit în presa italiană.
Revenit la Realitatea românească, Cârțan a început o misiune culturală riscantă: traversa munții cu desagi pline de cărți – manuale, broșuri politice or educaționale – pentru elevii și studenții din Ardeal. Multe dintre aceste volume – precum „Igiena școlarului” (1907), „Dreptul de alegător” sau „Idei politice naționale” – pot fi astăzi văzute în muzeul din Cârțișoara, supraviețuind confiscărilor și persecuțiilor ungare.
Badea Cârțan a murit în 1911, cu șapte ani înainte de Marea Unire. A fost înmormântat la Sinaia, iar pe piatra funerară a fost scris:
„Aici doarme Badea Cârțan, visând întregirea neamului său“.
