Motivul pentru care majoritatea statuilor romane nu au cap. Ce secrete ascund ele, de fapt

Timpul îndelungat nu a fost deloc blând cu obiectele antice, mai ales cu operele de artă. Muzeele din întreaga lume sunt pline cu exemple de statui și sculpturi care sunt avariate în diverse moduri. Dacă vă plimbați printr-un muzeu clasic, veți observa nasuri sparte, degete rupte și un număr destul de mare de capete tăiate. Care este motivul pentru care multe dintre statuile romane nu au cap?

Statuile fără cap sunt poate una dintre cele mai cunoscute capodopere ale artei și arheologiei romane. Desigur, ne putem imagina o varietate de moduri în care acestea ar fi putut fi distruse, de la prăbușirea marelui Imperiu Roman de către migranții care i-au ocupat teritoriul, până la faptul că au fost „decapitate” accidental în timp ce erau transportate dintr-un loc în altul. De altfel, sunt atâtea capodopere din acele vremuri pe care nici nu le putem concepe dacă ar avea corpul întreg.

De ce multe dintre statuile romane nu au cap?

Deși nu este întotdeauna posibil să se știe cu certitudine cum și-a pierdut capul o anumită statuie, arheologii au reușit să identifice câteva cauze generale. Prima și cea mai evidentă cauză este că gâtul este o vulnerabilitate naturală a corpului uman. Atunci când statuile sunt transportate în întreaga lume sau transferate între colecționari, gâtul este, de obicei, primul punct care este deteriorat sau care cedează.

De asemenea, romanii își distrugeau uneori în mod deliberat propriile statui, ca un gest public de repudire, cunoscut sub numele de „damnatio memoriae”. Senatul roman putea decide să condamne memoria unui împărat deosebit de nepopular, al cărui nume era șters din arhive, ale cărui proprietăți erau confiscate, iar portretele și statuile sale erau desfigurate. Potrivit lui Rachel Kousser, profesoară de istoria artei la Brooklyn College și City University of New York, împăratul Nero a fost un exemplu notoriu în acest sens, multe dintre portretele sale fiind deteriorate sau refăcute.

În plus, sculptorii romani concepeau uneori statui cu capete care puteau fi desprinse de gât, adică detașabile. Astfel de statui sunt ușor de identificat deoarece corpul are o cavitate în care sculptorul poate introduce capul, iar capul are o margine netedă unde se termină gâtul, în loc de o tăietură zimțată.

În rare cazuri, în epoca modernă, capetele sunt îndepărtate de pe statui din motive pur comerciale. Unii dealeri de artă lipsiți de scrupule au considerat că este mai profitabil să vândă două artefacte în loc de unul, așa că decapitau statuile ei înșiși.