Planul lui Stalin pentru Delta Dunării. Ce dorea să obțină cu sprijinul britanicilor: „Intenţiile ruse erau să ne îndepărteze complet de...”

Liderul rus Iosif Stalin cerea în mod expres, în tratatul confidențial între URSS și Marea Britanie propus şefului Foreign Office, „transferul către URSS a Deltei Dunării şi a celor trei braţe ale sale“. Anterior, rușii nu fuseseră de acord cu fixarea frontierei între cele două țări.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică și Germania aveau interese de a stăpâni gurile Dunării și brațele sale. Generalul Constantin Sănătescu, numit de generalul Ion Antonescu, șef al Comisiei Române pentru fixarea frontierei între URSS şi România, consemna în jurnalul său: „Am fost trataţi tot timpul foarte civilizat, însă lucrările mergeau greu de tot din cauza relei credinţe a ruşilor, care nu voiau să respecte înţelesul notei ultimative acceptate de guvernul român. Intenţiile ruse erau să ne îndepărteze complet de la braţul Chiliei, al cărui talveg fusese pe vremuri frontiera dintre cele două state“, relatează Historia.ro.

Prin urmare, în luna octombrie, s-au dus în Delta Dunării, pentru a face unele sondaje relativ la talvegul braţului Chiliei şi, „deşi toate măsurătorile dovedeau teza susţinută de noi, nu am putut ajunge la un rezultat, din care cauză nu am vrut să închei un protocol scris. Am stat în Moscova până la 16 decembrie, fără a putea să-mi îndeplinesc misiunea“, conform jurnalului scris de Sănătescu.  

Stalin cerea în mod expres „transferul către URSS a Deltei Dunării

Un an mai târziu, Stalin, împreună cu veșnicul Veaceslav Molotov, i-au propus şefului Foreign Office, Anthony Eden, un tratat sovieto-britanic puțin cunoscut privind rezolvarea problemelor postbelice, conform articolului scris de istoricul Marian Cojoc în „Analele Dobrogei“. La articolul 9 al protocolului adițional, care era confidențial, Stalin cerea în mod expres „transferul către URSS a Deltei Dunării şi a celor trei braţe ale sale“.

În acest context, trebuie amintite acțiunile întreprinse de Armata Roșie în vara anului 1941 în regiunea de legătură dintre Dunăre și Marea Neagră, după ce armata română a lansat operațiunile de eliberare a Basarabiei și a Nordului Bucovinei, ocupate de armata sovietică cu un an înainte.

Potrivit volumului „Complot împotriva României 1939-1947“, scris de istoricii Ioan Scurtu și Constantin Hlihor, forţe din desantul maritim sovietic au ocupat satele Lascăr Catargiu, Pardura şi Chilia Veche din Deltă. Din fericire, satele au fost eliberate de trupele române patru zile mai târziu.

După 21 iulie 1941, Divizia 10 Infanterie a trecut Dunărea și unitățile sale au intrat în Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, ajungând la Cetatea Albă până pe 26 iulie. Pe măsură ce sovieticii se retrăgeau, NKVD a pregătit din timp echipe speciale de basarabeni și alogeni, care au acționat pentru distrugerea multor obiective și resurse locale prin foc și dinamită.

Retragerea forțelor de ocupație sovietice nu a însemnat sfârșitul greutăților pentru administrația civilă și militară românească. Armata Roșie a creat un veritabil al doilea front cu scopul de a perturba viața economico-socială și de a crea un climat de insecuritate în regiune. Înainte de război, NKVD a recrutat persoane aparținând minorităților etnice, basarabeni renegați ori îndoctrinaţi de bolşevism pentru a acţiona în direcţiile amintite. Aceste echipe au fost instruite la cursuri organizate de ofițerii NKVD la Chișinău, Odessa, Tiraspol și Ismail.