Poetul român care și-a distrus reputația cu doar câteva versuri. A ajuns dușmanul lui Mihai Eminescu și a avut și alte conflicte

Alexandru Macedonski este considerat în continuare una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii autohtone. Deși a fost apreciat pentru stilul său inovator și pentru promovarea unei noi direcții poetice, temperamentul său polemic i-a adus numeroase conflicte cu marii scriitori ai epocii.

Scriitorul a fondat revista „Literatorul”, prin care a susținut o generație nouă de autori și o literatură modernă, diferită de direcția impusă de Junimea. În același timp, Macedonski a devenit cunoscut pentru atacurile și ironiile adresate unor nume importante din cultura română.

Cincinat Pavelescu îl descria astfel în „Amintiri literare”:

„Sub o frunte largă și orgolioasă purta pe nasul său acvilin ochelari de aur. Părul rar era despărțit în două printr-o cărare în mijlocul frunții lărgite de o calviție precoce. Împrejurul urechilor armonioase, părul învolt era întărit cu fierul. Mustața scurtă și deasă avea vârfurile ascuțite și drepte. Întrebuința, pentru ținuta lor marțială, un cosmetic de ceară neagră. La gât îi flutura o lavalieră sumbră, iar jobenul înalt (de mătase) era pălăria sa de predilecție. Redingota, cu reveruri de mătase, butonată până sus, îi da aer, ca și lui Duiliu Zamfirescu, de militar îmbrăcat civil. 

Mergea pe stradă cu picioarele puțin încovoiate, legănându-și capul, cu ochii vii, mari și visători, absenți din larma și mișcarea de stup a Capitalei, și pierdut într-o viață lăuntrică, adâncă și concentrată”, îl descria Cincinat Pavelescu în „Amintiri literare”.  

Conflictele cu personalități importante

De-a lungul timpului, Macedonski a intrat în conflict cu mai multe personalități culturale, inclusiv cu Vasile Alecsandri. După ce acesta a primit un premiu din partea Academiei Române, Macedonski a reacționat public:

„Alecsandri, om bogat, membru al Academiei, cu stație de cale ferată pe moșia sa, primise premiul de 10.000 lei de la Academie: Rușine, de trei ori rușine, domnule Alecsandri, domnilor academicieni!”

Ulterior, răspunsul lui Alecsandri s-ar fi bazat pe drama „Fântâna Blanduziei”, care îl transpune pe Macedonski în personajul Zoil. 

Macedonski răspunde cu o epigramă usturătoare

„Cuprins de-al gloriei nesațiu / Albit de ani, dar tot copil / E lesne să mă faci Zoil / Când singur tu te faci Horațiu”.

Conflictul care avea să-i afecteze definitiv reputația a fost însă cel cu Mihai Eminescu. În anul 1883, după îmbolnăvirea poetului național și internarea acestuia într-un sanatoriu, Macedonski a publicat versurile care au provocat un scandal uriaș:

„Un X… pretins poet-acum

S-a dus pe cel mai jalnic drum

L-aș plânge dacă-n balamuc

Destinul lui n-ar fi mai bun

Căci până ieri a fost năuc

Și nu e azi decât nebun”.

Cum l-a „atacat” pe Mihai Eminescu 

Reacția publicului a fost extrem de dură, iar Macedonski a devenit rapid o persoană marginalizată în societatea românească. Cincinat Pavelescu descria astfel acea perioadă:

„Începând de a doua zi, toate numerele revistei i s-au înapoiat pline de insulte. Nu i s-a publicat niciun rând de explicație. Prietenii l-au părăsit. Colaboratorii au emigrat. Mizeria l-a copleșit. Ani de zile a trăit în lipsurile cele mai groaznice. Nu mai avea mobile, nici cărți, nici haine, nici servitori. Când năluca lui palidă și slăbănoagă se zărea singuratică pe la colțul stradelor laterale, inspira o milă amestecată cu spaimă, întocmai ca și femeilor din Florența care strigau la vederea lui Dante: Priviți pe acela care se întoarce din infern!”, scria poetul și epigramistul român Cincinat Pavelescu.  

Macedonski a încercat ulterior să explice că epigrama nu îi era dedicată lui Eminescu, însă explicațiile sale nu au convins opinia publică. Criticul Garabet Ibrăileanu comenta mai târziu: 

„Se poate, dar e greu de crezut. În epigramă se spune că «un X pretins poet acum s-a dus pe cel mai jalnic drum; l-aş plânge, dacă-n balamuc» etc... Cum? Macedonski nu aflase că Eminescu e nebun? «Drumul jalnic» pe care s-a dus «acum» pretinsul poet, «balamucul» sunt simple figuri de stil? Şi numai o coincidenţă nefericită cu îmbolnăvirea lui Eminescu este cauza oprobriului sub care a zăcut Macedonski? Dar, la urma urmei, nouă ni se pare că în jurul acestei epigrame s-a exagerat în toate chipurile”, preciza Garabet Ibrăileanu. Inclusiv revista i-a fost desființată.   

„Modernitatea românească îi datorează mult”

În ciuda controverselor, Alexandru Macedonski este considerat astăzi unul dintre autorii care au contribuit decisiv la modernizarea poeziei românești. Eugen Simion scria despre acesta în „Dicționarul general al literaturii române”:

„Este limpede că Macedonski este un poet special în literatura română. El ilustrează, înainte de orice, un mod de a fi poet în lumea românească, din altă familie spirituală și morală decât Alecsandri și Eminescu. Este boemul înfumurat și estetizant, plin de sine și, în același timp, vulnerabil, capabil de mari gesturi de generozitate și, totodată, nedrept până la cruzime. Poezia este, cum au recunoscut toți, violent inegală, cu mari căderi, dar și cu uriașe izbânzi estetice. A încercat, în modul lui gălăgios și retoric, să înnoiască lirismul românesc, inclusiv în structurile lui formale, și a reușit. Modernitatea românească îi datorează mult. În fond, Macedonski e cel care o pregătește și, într-o măsură, o ilustrează prin vocația lui de animator și, desigur, prin geniul său – atât cât este – nestatornic, iritat, inegal și nu de puține ori profund și sclipitor”, precizează Eugen Simion în „Dicționarul general al literaturii române”.