Povestea înfiorătoare a micuței Genie, copila ținută închisă timp de 13 ani într-o cameră de proprii părinți

Povestea lui Genie Wiley, unul dintre cele mai faimoase cazuri de „copii sălbatici”, este și cel mai tulburător exemplu de abuz asupra copiilor întâlnit vreodată. De când era mică, Genie a fost închisă, de către tatăl ei, într-o cameră întunecată, cu ferestrele vopsite. Nu avea voie să scoată sunete, era legată chiar și 13 ore pe zi de olița sa improvizată de tatăl ei, iar noaptea, i se puneau scutece și era obligată să stea, imobilizată, într-un pătuț de bebeluși acoperit cu sârmă.

Se spune că un părinte este în stare să își dea chiar și viața pentru copilul său, dar se pare că nu este și cazul lui Clark Wiley. Timp de 13 ani, el și-a abuzat și torturat fiica, împiedicând-o să se dezvolte normal, pentru simplu fapt că nu o dorea. Povestea dramatică a fetiței cunoscută drept Genie este atât sfâșietoare, cât și reală.

Cazul micuței cunoscută ca „fetita iepure” a devenit unul dintre cele mai grave cazuri de abuz asupra copiilor din Statele Unite ale Americii. De-a lungul timpului, Genie a atras atenția oamenilor de știință, în special a lingviștilor. Cum a început povestea ei?

La vârsta de 13 ani, arăta precum un copil de 6-7 ani

Genie s-a născut în 1957 în California, SUA. Tatăl ei a crescut în orfelinat și a avut un comportament abuziv, nu doar asupra ei, ci asupra întregii familii, iar mama sa era patroana unui bordel, era cu 20 de ani mai tânără decât soțul ei și suferea de cataractă, așa că era dependentă de partenerul ei de viață.

Așadar, când Genie avea doar 20 de luni, a fost închisă într-o cameră de către tatăl ei. Era ținută legată timp de 13 ore, își facea nevoile într-o oală improvizată, legată de un scaun, i se punea un scutec când se apropia ora de somn, iar mai apoi era băgată într-un pătuț pentru copii acoperit cu sârmă. În ceea ce privește alimentația, Genie era hrănită doar cu mâncare de copii.

La vârsta de 13 ani, aceasta arăta precum un copil de 6-7 ani, abia se putea mișca, nu știa să vorbească, și avea probleme și cu dinții, fiindu-i greu să înghită mâncarea. Cum se termină povestea și ce s-a întâmplat cu Genie? În 1970, tatăl ei a devenit din ce în ce mai violent și soția sa a decis să fugă cu fata. Femeia a vrut să aplice pentru o pensie de handicap pentru orbire, însă a greșit biroul și a ajuns la serviciile sociale generale. Acolo, un asistent social a văzut-o pe Genie și a alertat poliția.

La vârsta de 14 ani, încă purta scutece

Ambii părinți au fost ulterior arestați și acuzați de abuz asupra copiilor. Tatăl lui Genie nu a suportat presiunea și s-a sinucis, lăsând în urmă un bilet de adio: „Lumea nu va înțelege niciodată”. Cât despre Genie, ea a fost în cele din urmă internată la un spital de copii din Los Angeles.

Pediatri, psihologi, lingviști și alți profesioniști din toată SUA au vrut să o examineze și să o trateze. Era o oportunitate unică de a studia dezvoltarea creierului și a vorbirii. Când a fost adusă la spitalul de copii la vârsta de 14 ani, încă purta scutece, avea dimensiunea unui copil de 7 ani, cu limbajul și abilitățile motorii ale unui bebeluș, rostind doar câteva cuvinte.

Progresul inițial a fost promițător. Genie a învățat să se joace, să mestece, să se îmbrace și să se bucure de muzică. Ea și-a extins vocabularul și a schițat imagini pentru a comunica ceea ce cuvintele nu puteau. A performat bine la testele de inteligență.

În 1978, mama ei a cerut custodia fetiței și a obținut tutela legală, dar, din păcate, acesta nu își putea îngriji copilul. Genie, din nou, a ajuns în grija statului, după ani în care a fost plimbată prin orfelinate, unde a intrat într-o depresie severă și s-a retras complet. La momentul actual, se crede că ea locuiește într-un centru de adulți subdezvoltați din Los Angeles.