Povestea soților nepalezi care și-au părăsit țara natală pentru a munci în România. Aici câștigă triplu: „La noi e multă muncă manuală”

Lângă Buzău, Subas și Binda Darnal, un cuplu din Nepal, își au acum locul numit "acasă", dar și jobul. Venind dintr-o țară unde veniturile erau modeste, cei doi au ales să se mute în România în căutarea unui trai mai bun și a unor perspective financiare cu mult peste cele din țara natală.

Decizia de a pleca din Nepal

Subas Darnal, fost croitor în Nepal, și-a dorit o schimbare. El a lăsat în urmă fabrica de confecții și s-a orientat către oportunități mai bine plătite. Așa a ajus într-o fermă agro-zootehnică din România, unde se ocupă de îngrijirea animalelor și de activități agricole. Pentru el, trecerea la munca agricolă în România a fost o revelație, fiind ușurată de utilajele moderne și de infrastructura bine pusă la punct.

„Ce fac acum, aici, e puțin diferit de ce e în Nepal, mai asemănător un pic cu fermele din India. Aici este un sistem foarte bine pus la punct, cu utilaje moderne. La noi e multă muncă manuală. Am găsit condiții foarte bune de adăpare, de hrănire a animalelor. Aici agricultorul are tractoare, utilaje, totul se face cu mașina, nu manual”, a povestit Subas, citat de Adevărul.

Cât de repede s-au adaptat în România

Și pentru Binda, soția lui Subas, mutarea în România a însemnat o tranziție semnificativă. Ea, care a lucrat în țara natală ca funcționar în biroul unui politician, a găsit în munca la fermă și în viața de zi cu zi un mediu propice și mai ales cu oportunități financiare mai mari. Veniturile lor lunare aici sunt de trei ori mai mari decât cele din Nepal, permițându-le să sprijine financiar membrii familiei rămași în țara natală.

Munca și viața de zi cu zi

Ziua lor începe devreme, la ora 6:30, cu îngrijirea animalelor și a grădinii, iar pauzele scurte sunt binevenite după prânz. Viața la fermă este plină de activitate și responsabilități, dar acest ritm de lucru aduce o satisfacție materială și personală pe care cei doi nu o găseau în Nepal.

„Noi lucrăm de dimineața, de la ora șase și jumătate, după aceea luăm pauză la 11.30. De la ora 13, ne apucăm iar de treabă, iar pe la șase suntem gata. Aici este mereu de făcut câte ceva. Unul mulge caprele, altul hrănește animalele și păsările, apoi trebuie făcută curățenie în grajduri. Acum este de muncă și cu legumele”, a spus Binda, soția lui Subas.  

Deși limba română a fost inițial o barieră de comunicare, Subas și Binda au reușit să se integreze în comunitatea de la fermă. Administratorul fermei, George Fifere, îi consideră pe cei doi lucrători nepalezi o alegere salvatoare pentru afacerea sa. Colaborarea este eficientă și plină de încredere reciprocă.

„Acolo lucram trei luni de zile ca să câștig cât într-o lună aici, în România. Nu este nici muncă grea, iar traiul la fermă ne permite să facem economie și să putem trimite rudelor. Acolo avem părinții, copiii, frații, și au nevoie de bani pentru mâncare, pentru medicamente, pentru școala copiilor. Suntem bucuroși că ne putem ajuta familiile”, adaugă Subas.    

Planuri de viitor

Subas și Binda văd România ca un loc potrivit pentru a-și continua carierele și pentru a-și ajuta financiar familia. Unul dintre copiii lor urmează să vină alături de ei din vară, iar cuplul se gândește să rămână în România și să se stabilească aici pe termen lung.

Povestea lor este doar una dintre multele exemple ale oamenilor care găsesc în România oportunități de muncă și o viață mai bună.