Povestea tristă a uneia dintre cele mai frumoase statui din Cimitirul Bellu. O mare iubire interzisă

Chiar dacă poate nu pare la prima vedere, Cimitirul Bellu este unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat în București, iar o vizită cu cineva care îi știe și poveștile poate deveni de-a dreptul uimitoare. Cimitirul Bellu este impresionează prin numărul mare de artişti îngropaţi aici, dar şi prin poveştile creionate în jurul unor statui care înfrumuseţează cimitirul. Una dintre acestea este Monumentul Poroineanu. Povestea este tristă.

Se spune că soții Poroineanu s-au iubit enorm 

Aleea Artiştilor este cea mai cunoscută arteră a Cimitirului Bellu, unde îşi dorm somnul de veci unii dintre cei mai importanţi oameni de cultură din România: George Bacovia, Nichita Stănescu, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Toma Caragiu, Tudor Muşatescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda etc.

Ceea ce face din acest cimitir un loc mai mult decât interesant este şi povestea ţesută în jurul unor morminte şi monumente.

Unul dintre acestea este cel al soților Poroineanu. Despre ei se spune că s-au iubit enorm, atât de mult încât nu au suportat să rămână în viață când au aflat că fără voia lor trăiau în păcatul incestului.

Mormântul soţilor Poroineanu este marcat de o statuie semnată de talentul lui Romanelli, cel care mai are în cimitirul Bellu o statutie absolut impresionantă.

E vorba despre o familie de moșieri din Caracal, al cărei ultim reprezentant a fost Constantin Poroineanu, bărbatul îngenuncheat de lângă catafalc și probabil protagonistul celei mai cunoscute legende a cimitirului Bellu.

Povestea statuii de la mormântul Poroineanu le spune povestea emoţionantă: cei doi au descoperit că erau fraţi şi s-au sinucis.

Sculptura a fost făcută de maestrul italian Raffaello Romanelli, artist originar din Florența. În spatele monumentului se aflau 12 șerpi din bronz, din care a mai rămas doar unul, simbol al bârfelor care umblă nestingherite prin lume.

Legenda spune că fiul și-a găsit marea iubire tot la Paris ca si tatăl lui

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Constantin Poroineanu, fiul unui moşier oltean, a plecat să studieze la Paris. După o aventură amoroasă în capitala franceză, a avut o fiică, dar nu a recunoscut-o pentru că bătrânul Poroineanu l-a ameninţat că-l dezmoşteneşte.

Anii au trecut şi Constantin Poroineanu a devenit un moşier foarte bogat. Unul dintre fiii săi, Sergiu, a plecat la studii, tot la Paris. Băiatul s-a îndrăgostit nebuneşte de o fată şi s-au căsătorit în secret.

Când el s-a întors să i-o prezinte pe soţie tatălui său, bătrânul a înlemnit. A pus cap la cap informaţiile şi a realizat că soţia fiului său este fiica lui, rodul pasiunii trăite la Paris în tinereţe.

Cei doi tineri, de acum frate şi soră şi-au pus capăt zilelor, iar imediat, la 15 septembrie 1908, după întocmirea testamentului prin care lăsa toată averea sa oraşului Caracal, Poroineanu s-a sinucis.

Povestea tragică a dragostei celor doi a fost întruchipată pe monumentul din piatră de către artistul italian Raffaello Romanelli.

Legenda spune că cei doi au fost urmați în mormânt de tatăl îndurerat.