Noile descoperiri care rescriu istoria. Cine a ridicat, de fapt, minunea arheologică Stonehenge

Timp de milenii, Stonehenge a sfidat logica, istoria și tehnologia. Un cerc uriaș de pietre grele, perfect aliniate, ridicat de mâini umane într-o epocă în care roata nu fusese încă inventată. Cine a făcut asta? Cum au reușit? Și, mai ales, de ce?

Răspunsurile încep, încet-încet, să iasă la iveală, iar misterul pare mai fascinant ca niciodată.

O minune a antichității, un coșmar logistic

Situat în inima Câmpiei Salisbury din sudul Angliei, Stonehenge are o vârstă estimată între 5.000 și 6.000 de ani. Este compus din trei inele concentrice de pietre uriașe — unele cântărind peste 25 de tone — iar în centrul complexului tronează o „piatră-altar” de peste 6 tone. Cei care l-au construit nu aveau roți, animale de tracțiune sau metale. Doar mâinile goale, bușteni, funii și, probabil, o doză impresionantă de ingeniozitate.

Mai șocant decât mărimea monumentului este originea materialelor. Celebrele „pietre albastre” provin din Țara Galilor, la peste 200 de kilometri distanță. Iar cea mai nouă descoperire, publicată în Journal of Archaeological Science: Reports, aruncă totul în aer: „piatra-altar” a fost adusă tocmai din Scoția, de la peste 700 de kilometri distanță. Fără animale, fără roți. Doar oameni, mii de oameni, scriu cei de la Adevărul.

Ce semnificație aveau aceste pietre albastre, cărate cu atâta efort? Răspunsul nu e clar, dar arheologii suspectează un simbolism profund. Analizele geologice și aranjamentele similare descoperite în Dealurile Preseli sugerează că unele pietre erau deja aranjate în cercuri ritualice înainte să fie mutate la Stonehenge. Așadar, nu au fost doar materiale de construcție — erau relicve sacre.

Cine au fost constructorii

Lungă vreme s-a crezut că druizii sau celții au ridicat monumentul. Teorii mai îndrăznețe invocau extratereștri. Dar genetica ne spune altceva.

Conform unui studiu publicat în Nature, constructorii Stonehenge-ului provin din Anatolia (Turcia de azi). Aceștia au migrat prin Spania spre insulele Britanice în jurul anului 4000 î.Hr., aducând cu ei cunoștințe avansate despre arhitectură sacră — moștenirea unor situri precum Göbekli Tepe și Çatalhöyük.

Acești fermieri egeeni s-au amestecat cu vânătorii locali, formând o societate complexă, capabilă să mobilizeze mii de oameni pentru ridicarea unei construcții fără precedent.

Ipoteza dominantă susține că pietrele au fost transportate pe „căi de bușteni” sau sănii din lemn, posibil lubrifiate cu grăsime animală. Teste efectuate de University College London în 2016 au demonstrat că o piatră de o tonă putea fi mutată de 10 oameni — deci o piatră de 6 tone ar necesita cel puțin 60 de persoane.

Pietrele erau apoi așezate în gropi și ridicate cu ajutorul unor rampe din pământ, un sistem rudimentar dar eficient, care a permis formarea impresionantului ansamblu megalitic.

A fost Stonehenge un calendar solar? Un observator astronomic? O poartă către alte lumi?

Cea mai susținută teorie actuală e că Stonehenge era parte a unui vast peisaj ceremonial. În apropiere s-au descoperit sate neolitice, morminte, un drum pavat care duce către râul Avon — și dovezi clare ale unor practici de incinerare ritualică.

Profesorul Mike Pearson, unul dintre cei mai respectați arheologi britanici, susține că monumentul era un loc de venerare a strămoșilor, un fel de cimitir sacru în care se celebra trecerea spre lumea de dincolo. Construcția în sine, prin amploarea și dificultatea ei, ar fi fost un act de unificare tribală, o demonstrație de forță spirituală și socială fără precedent.

Stonehenge nu a fost construit dintr-o dată, ci în mai multe etape, timp de aproape o mie de ani. În acest interval, pietrele au fost mutate, rearanjate, completate. Nimeni nu știe exact de ce — dar fiecare nouă descoperire ne aduce mai aproape de înțelegerea acestui colos preistoric.