„Să nu preacurvești!”. Chinurile femeilor care iubesc bărbații căsătoriți: „Numai pâine să mănânce”

Unul dintre cele mai mari păcate pe care o femeie le poate comite este acela de a-și face cuib în brațele unui bărbat căsătorit sau implicat deja într-o relație cu o altă femeie. Învățăturile bisericești le îndeamnă pe doame și domnișoare, oricât de mare ar fi tentația, să nu intervină într-o altă relație. 

A iubi un bărbat însurat poate fi cel mai mare păcat săvârșit de o femeie în fața lui Dumnezeu. Pe cât de mare este pasiunea, pe atât de puternică este nevoia de a fi cu respectivul. Iertarea devine și mai grea dacă o femeie ajunge să treacă de la stadiul de „amantă”, la o „distrugătoare de familii”, deoarece acest lucru se produce în mod conștient. 

A 7-a poruncă: „Să nu preacurvești”

Una dintre cele 10 porunci din Decalog îi îndeamnă atât pe bărbați, cât și pe femei să nu preacurvească: 

„Să nu preacurvești” - spune cea de-a 7-a poruncă. Cu toate acestea, a iubi ce altul ține se practică de când lumea, cu toate semnalele de alarmă și învățăturile transmise de Biserică.

Femeilor le sunt impuse mai multe lucruri, printre care a nu avea relații intime înainte de căsătorie. Dacă acest lucru constituie un păcat grav, furtul unui bărbat care deja este implicat într-o relație este greu de iertat. 

Dacă o femeie virgină întreține relații cu un bărbat căsătorit, urmările sunt grave, spun preoții: 

„Fecioarele care, fără învoirea tatălui, au urmat bărbaților desfrânează; dar împăcându-se cu părinții se pare că fapta capată vindecare. Însă nu se vor primi la împărtășire îndată, ci vor primi epitimie timp de trei ani”, (Canonul 38, Sf. Vasile cel Mare).

Ce chinuri îndură femeia care ia bărbatul alteia

În cazul unei femei necăsătorite care face dragoste cu un bărbat căsătorit, sau necăsătorit, păcatul este atât de grav ca și în exemplele amintite mai sus. Așadar, duhovnicul nu îi va mai permite să se împărtășească vreme de 7 sau 9 ani, după caz.

„Muierea de-și va lăsa bărbatul ei și va lua altul…, să aibă pocanie (pocăinţă, n.r.) nouă ani, să facă în toate zilele 36 metanii; numai pâine să mănânce luni, miercuri și vineri. Bărbatul care a luat-o, același canon are”, PBG, 66.