Singurul animal care fură bucăți din corpul altor specii pentru a se regenera. Totul se întâmplă în timp ce se hrănește

Planeta noastră este locuită de ființe cu adaptări spectaculoase, dar puține rivalizează cu limacșii de mare din specia Elysia crispata.

Acești mici „extratereștri” ai oceanului au o abilitate care sfidează granițele biologiei convenționale: fură părți din corpul altor organisme și le folosesc pentru a-și produce propria energie și a supraviețui perioade lungi fără hrană.

Elysia crispata se hrănește cu alge, dar nu le digeră complet. În timpul procesului de alimentație, acest limax marin extrage și păstrează cloroplastele – organite celulare specializate în fotosinteză. Practic, își transformă propriul corp într-un fel de panou solar viu.

Cloroplastele sunt depozitate în niște structuri speciale din intestine, numite „cleptozomi”, unde sunt menținute vii și funcționale.

Apoi, sunt transportate către structuri de pe spatele limaxului, unde pot capta lumina solară. Astfel, limaxul devine capabil să transforme energia solară în hrană, imitând modul în care plantele produc energie.

O simbioză activă și misterioasă

Cercetări recente realizate de o echipă de biologi de la Harvard și publicate în revista Cell au adus noi detalii despre acest proces spectaculos.

Analizele chimice au arătat că aceste cloroplaste nu doar că rămân active, dar produc în continuare proteine algale. În același timp, sunt infiltrate de proteine ale limaxului, semn că acesta contribuie activ la întreținerea organitelor „străine”.

Biologul Corey Allard, unul dintre autorii studiului, a declarat:

„Este un organism care poate fura părți din alte organisme, le integrează în propriile celule și le folosește. Mi s-a părut una dintre cele mai nebunești forme de biologie pe care le-am auzit vreodată.”

Rolul acestor cloroplaste „furate” ar putea fi mai complex decât simpla captare a luminii solare. Allard consideră că ele pot funcționa și ca rezerve de hrană, camuflaj sau chiar mecanism de apărare împotriva prădătorilor, făcând limaxul neapetisant.

De altfel, culoarea limacșilor reflectă starea lor de sănătate. Cei bine hrăniți au un verde intens, datorită numărului mare de cloroplaste active, în timp ce exemplarele înfometate pot deveni portocalii, semn că și-au consumat rezervele.

Un model evolutiv cu rădăcini adânci

Fenomenul prin care Elysia crispata împrumută organite de la alte specii poartă numele de cleptoplastie și poate avea implicații uriașe în înțelegerea evoluției vieții pe Pământ. Se presupune că un proces similar s-ar fi petrecut și în trecutul îndepărtat al celulelor noastre, când mitocondriile – „uzinele energetice” ale celulelor – ar fi fost organisme independente absorbite și păstrate de celule primitive.

Aceste descoperiri deschid uși fascinante în cercetarea simbiozei, regenerării și ingineriei biologice. În timp ce oameni de știință din întreaga lume caută metode de a „îmblânzi” energia solară, Elysia crispata ne arată că natura a reușit acest lucru cu milioane de ani înaintea noastră – și a făcut-o furând, inteligent, de la alții.