Animalul rar adus în România de Ceaușescu: Cântărește zeci de kilograme, seamană cu berbecul și poate ataca oameni
Pasiunea obsesivă pentru vânătoare a liderului comunist Nicolae Ceaușescu nu s-a rezumat doar la partide fastuoase și colecții impresionante de trofee.
Dincolo de trofeele cu coarne spectaculoase sau blănuri rare, Ceaușescu a lăsat în urmă o moștenire mai puțin cunoscută: aclimatizarea în România a unei specii sălbatice periculoase, cu origini exotice – muflonul, cunoscut drept „oaia sălbatică”.
Un animal rar, periculos și aproape necunoscut publicului larg
Muflonul, un mamifer ce poate atinge 50 de kilograme și sări până la 2 metri, a fost adus în România la inițiativa directă a lui Ceaușescu în anii ’80. Inițial originar din insulele Corsica și Sardinia, acest animal este considerat singura specie de oaie sălbatică din Europa.
Masculul poartă coarne spiralate impresionante, care pot deveni periculoase în sezonul de împerechere, când se luptă cu rivalii. Unii specialiști avertizează că, în situații extreme, muflonul poate deveni agresiv față de om.
În ciuda pericolului potențial, puțini români cunosc existența sa pe teritoriul țării. În prezent, doar 65 de exemplare mai trăiesc în România, în rezervația de la Negureni, lângă comuna Băneasa din Dobrogea, într-un areal izolat de 300 de hectare.
Cum a ajuns muflonul în România
Deși acest animal mai fusese prezent în România interbelică, în țarcul de la Balc, populația a fost distrusă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Repopularea a fost reluată în 1966, la inițiativa regimului comunist. Primele exemplare – 27 din Austria și 6 din grădini zoologice – au fost aduse pentru popularea zonelor Băneasa și Cernavodă, apoi extinse spre județul Vâlcea.
Decizia lui Ceaușescu de a aclimatiza muflonul a fost în primul rând motivată de propria sa dorință de a adăuga un nou trofeu la impresionanta sa colecție de animale vânate.
Un muflon matur, cu coarne dezvoltate, poate fi un trofeu extrem de valoros. Prețul coarnelor unui muflon vânat poate ajunge la 3.000 de euro, iar o vânătoare organizată costă în jur de 2.000 de euro. Nu este de mirare că în sezonul de vânătoare (15 septembrie – 15 decembrie), aceste animale devin adevărate ținte de lux.
Recordul național la muflon în România este de 210,90 puncte C.I.C., trofeu recoltat la Scroviștea în 1996. La nivel mondial, Cehia deține recordul absolut, cu 252,45 puncte C.I.C., atins în 1992.
Simbol al cultului vânătorii
Aclimatizarea muflonului reprezintă doar un capitol din cartea impresionantă a obsesiei lui Nicolae Ceaușescu pentru vânătoare. Fostul dictator era pasionat de acest domeniu, ajungând să acumuleze nu mai puțin de 398 de medalii.
Printre trofeele notabile se numără 426 de cerbi comuni, 385 de urși și 172 de capre negre, cifre care ilustrează amploarea și intensitatea activității sale cinegetice.
A avut o colecție fabuloasă de arme, unele primite în dar de la lideri de stat precum Regina Elisabeta a II-a sau Leonid Brejnev. Printre cele mai valoroase piese se număra o pușcă decorată cu aur de 18K, realizată inițial pentru regele Carol al II-lea, și vândută ulterior la licitație cu 32.500 de euro.
Vânătoarea – ritual de putere
În jurul acestor partide se dezvoltase un adevărat cult. Vânătorii începători treceau printr-un „botez vânătoresc” oficiat personal de Ceaușescu, care rostea formule ritualice și lovea simbolic noii inițiați cu un băț. Cei apropiați relatau cum glumea: „Vedeți? V-am făcut planul la carne!”
Dar dincolo de spectacol și glorie, multe dintre vânătorile sale sunt încă învăluite în controversă. Se spune, de exemplu, că ar fi împușcat cel mai mare urs din România – nu în sălbăticie, ci după ce fusese crescut în captivitate, pentru a depăși un record deținut de Tito. De asemenea, recordul național la mistreț – un exemplar de 300 kg – a fost obținut cu ajutorul gonacilor care au momit animalul cu mâncare.
Un sfârșit simbolic
Ultima partidă de vânătoare a avut loc pe 10 decembrie 1989, în pădurea Ogarca. Atmosfera era sumbră, iar dictatorul părea îmbătrânit și epuizat.
Doar privirea lui pătrunzătoare rămăsese neschimbată. Niciunul dintre cei prezenți nu și-ar fi imaginat că peste doar două săptămâni, Ceaușescu va fi executat.
