Tradiții păstrate cu sfințenie. Ce este „Focul morților”, obiceiul din Săptămâna Mare care luminează sufletele celor plecați

În satele din România, Săptămâna Mare nu este doar o perioadă de curățenie și pregătiri culinare, ci și un timp al tradițiilor ancestrale care se respectă cu sfințenie. Printre aceste obiceiuri încă vii în comunitățile rurale se numără și „Focul morților” – un ritual menit să aducă lumină sufletelor celor trecuți în neființă.

Un ritual vechi de când lumea

„Focul morților” este practicat în Joia Mare sau în oricare dintre zilele Săptămânii Patimilor, în funcție de zonă. În gospodăriile din sudul Moldovei, din Muntenia sau din Oltenia, bătrânii aprind focuri în curți sau la marginea cimitirelor, considerând că astfel le aduc lumină celor adormiți, care se întorc simbolic acasă în aceste zile sfinte.

În satul Odaia Manolache din județul Galați, Ecaterina Hulea păstrează cu respect acest ritual. „Adunăm vreascuri, frunze uscate, le punem în grămezi și le aprindem. Se fac trei focuri – pentru cei din neam, pentru vecini și pentru sufletele uitate, care nu mai are cine să le pomenească”, spune femeia, citată de Observator News.

În credința populară, focul aprins are rolul de a încălzi și ghida sufletele celor morți, care, potrivit tradiției, ar rătăci printre cei vii în Săptămâna Mare. Femeile adesea așază lângă foc și un colac, o cană cu vin sau o lumânare aprinsă, rostind rugăciuni în gând sau cu voce tare.

Este un gest de grijă, de legătură nevăzută între generații și o formă de comuniune spirituală, în așteptarea Învierii.

Vezi și:

În ce zi se vopsesc ouăle de Paște și ce semnifică fiecare culoare. Tradiții care se țin și în ziua de azi

Tradițiile din Săptămâna Patimilor. Obiceiurile mai puțin cunoscute. Ce se întâmplă cu sufletele celor care mor în aceste zile

Ritualul trecerii pe sub masă în Vinerea Mare. Ce semnifică și cum se face corect, potrivit tradiției ortodoxe

Bunătățurile pascale

După acest moment de reculegere, gospodinele se reîntorc în case și își suflecă mânecile pentru partea cea mai gustoasă a pregătirilor: pasca. Cu aluat dospit, brânză dulce și stafide, desertul tradițional prinde viață în bucătării transformate în adevărate ateliere ale bucuriei.

Ecaterina, alături de fiicele și nepoatele sale, lucrează de zor. Împart sarcinile, râd și povestesc, în timp ce umplu tăvile cu aluat împletit, păstrând vie rețeta moștenită de la bunica. „La noi, pasca se face cu sufletul. Fără ea, nu e Paște”, spune Maria, fiica cea mare.

În satele românești, Săptămâna Mare e mai mult decât o listă de treburi gospodărești. Este un timp al iertării, al curățeniei nu doar în casă, ci și în suflet, al reconectării cu rădăcinile și cu cei care nu mai sunt.