Traseul din țara noastră care i-a fascinat pe străini. Nu este Transfăgărășan: „Peisajele de vis ale României”
Fără îndoială, Transfăgărășan și Transalpina sunt unele dintre cele mai iubite trasee din țara noastră, însă, se pare că un altul i-a fascinat acum pe străini. Este vorba despre Via Transilvanica, de 1.400 km, ce taie în diagonală România și străbate pajiști montane, păduri desprinse din basme și mănăstiri medievale.
„Au trecut cam șapte minute de când începusem tura cu bicicleta când au apărut primele semne de dependență. Butonul „power assist” al e-bike-ului meu semăna mai degrabă cu un dozator de morfină, în timp ce urcam dealurile cețoase ale Bucovinei, în nordul României. Sergiu, ghidul grupului nostru, știa ce fac. «Fii sincer cu tine – folosește modul turbo doar dacă e absolut necesar!», a strigat. Degetul meu mare s-a ascuns sub ghidon”, a scris Damien Gabet, într-un editorial publicat pe The Guardian.
El a fost invitat să participe la prima tură cu bicicleta (și drumeții) organizată de operatorul Slow Cyclist de-a lungul unei porțiuni din Via Transilvanica, o rută numită „Camino-ul estului”. Damien Gabet precizează că, pe lângă faptul că este atracție de ecoturism, proiect artistic și colac de salvare economică, Via Transilvanica este un traseu cu poveste.
„Dacă nu cunoști traseul, poți muri”
Traseul a fost pus la punct de ecologistul Alin Ușeriu și fratele său, Tiberiu (fost deținut pentru jaf armat, devenit ulterior ultramaratonist celebru), care au înfruntat corupția, mafia și obstacolele naturale ale Carpaților, și, sfidând toate piedicile, în patru ani și jumătate au croit un drum ce unește șapte regiuni, cu ajutorul a sute de voluntari.
„După ce am fost convins cu greu să particip la o nuntă în familie, am ajuns cu două zile întârziere în aventură. Din fericire, asta a însemnat că am ratat la limită o furtună zdravănă, care le-a făcut baie colegilor mei de grup cu o zi înainte. I-am ajuns din urmă, puțin vântuit dar cu moralul sus, în fața unei mănăstiri din secolul XVI din Vatra Moldoviței, la vreo 30 km sud de Putna. Este una dintre cele opt biserici din regiune aflate pe lista UNESCO, remarcabile prin frescele exterioare, gândite, ne-a spus Sergiu, ca «biblii pentru cei analfabeți». S-au păstrat surprinzător de bine, grație unei arhitecturi ingenioase și unor vopsele scumpe. Albastrul de Voroneț, realizat din rarul lapis lazuli, încă strălucește.”
Dacă mergi pe jos ori cu bicicleta pe aceste dealuri, Sergiu e omul potrivit să te ghideze, zice Gabet. Născut pentru munte, el a fost selectat de Tășuleasa Social – ONG-ul fraților Ușeriu – să cartografieze Via Transilvanica din perspectiva unui ciclist. A făcut recunoașterea celor 1.400 km pe două roți.
„Dacă nu cunoști traseul, poți muri. Unele urcări sunt aproape verticale”, a avertizat el.
De altfel, acesta e traseul de debut din noua serie Expedition a Slow Cyclist – concepută pentru cicliști aventuroși, nu pentru cei care preferă prânzul cu o tură ușoară.
„Asta nu înseamnă că pauzele de prânz nu au fost niște momente de frumusețe simplă: mezeluri, roșii de un roșu intens și brânzeturi de casă. Cu țuica de prune pe masă, m-am simțit întărit pentru tura de după-amiază. Vehiculele de suport și echipa prietenoasă ne așteptau cu pompe și chei imbus, înainte să ne urcăm din nou pe biciclete”.
„Numărul vizitatorilor i s-a multiplicat de șase ori de când s-a deschis traseul în 2022”
A doua dimineață a început cu o plimbare ușoară prin pajiști presărate cu movile de fân în formă de cupolă. Ulterior, fără prea mare atenționare, ei au intrat într-o pădure străveche, de felul celor din poveștile Fraților Grimm, zice Gabet.
„Una dintre misiunile Via Transilvanica este să stopeze exodul rural, oferindu-le oamenilor un motiv să rămână sau chiar să se întoarcă. La prânzul din a doua zi de pedalat, cu Tanku ca translator, am vorbit cu gazda noastră, care mi-a spus că numărul vizitatorilor i s-a multiplicat de șase ori de când s-a deschis traseul în 2022.
Cazarea din acea seară, aducea aminte de Elveția. La cină, nu m-am putut abține de la o a doua porție de ciorbă cu găluște: găluște de griș cu carne, plutind într-o supă îmbrățișată cu mărar. Felul principal a fost papricaș de pui și un munte de mămăligă coaptă cu brânză nepasteurizată de la turma gazdelor”.