Traumele din copilăria lui Nicolae Ceaușescu. A trăit în lipsuri până la vârsta adolescenței și avea un tată bețiv

În timp ce unii își aduc aminte probabil frânturi din viața în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, alții au trăit poveștile părinților și ale bunicilor chinuiți de Securitate. Deși continuă să fie considerat cel mai aspru și controversat dictator pe care l-a avut țara, nu mulți sunt cei care știu că Nicolae Ceaușescu nu a avut o copilărie fericită.

Născut pe 23 ianuarie 1918, într-o familie de țărani olteni din satul Scornicești, din comuna cu același nume, fiul lui Andruță Ceaușescu și a Lixandrinei, Nicolae a fost al treilea copil al familiei. A avut 9 frați, toți făcuți la o diferență de aproximativ 2 ani, iar familia cu 12 membri trăia într-o casă incredibil de mică, pentru standardele actuale, cu doar două camere.

Era un copil bâlbâit

De fapt, doar una era ocupată, cea de-a doua fiind „de bună”, astfel că toți se înghesuiau într-o singură încăpere, dormind pe lavițele montate de-a lungul pereților. Potrivit specialiștilor, deși pare greu de imaginat, în comparație cu alți săteni, Ceaușeștii o duceau binișor, erau  „țărani mijlocași” cu casă gospodărească. După cum a dorit propaganda comunistă să se știe, nu era nici din rândul țăranilor cu stare dar nici a celor săraci. „Casa lui Ceaușescu”, acum cea mai veche casă din comună, induce în eroare vizitatorii generației „nativilor digital”, care o consideră o locuință mică, sărăcăcioasă.

Mâncarea zilnică era mămăliga. „Se întreceau să rupă din mămăligă și să ajungă la blidul cu lut, umplut în câteva rânduri, cu ciorbă sau lapte acru la fiecare prânz și cină. ”, spune specialistul Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa”, relatează adevărul.ro.

Copiii, printre ei și Nicolae Ceaușescu, mergeau la școală desculți și erau obișnuiți de mici cu muncile grele și abuzurile. Bineînțeles, deși probabil mulți cred că dictatorul a fost un copil cu o capacitate intelectuală redusă, potrivit specialiștilor, ar fi avut, de fapt, rezultate bune la școală. Avea în schimb o problemă de vorbire, era bâlbâit. Din cauza defectului de vorbire și probabil a remarcilor răutăcioase a celorlalți copii, Ceaușescu a devenit însingurat, fără prieteni, petrecându-și timpul cu oile la câmă.

Avea un tată bețiv

Pe lângă sărăcie, copilăria lui Nicolae Ceaușescu a fost dominată și de adevărate traume familiale. Tatăl, Andruță Ceaușescu, era un om agresiv, bătăuș, care bea foarte mult și își abuza copiii și nevasta, după cum povestea bătrânul preot din sat. „Mulți aveau să profite mai târziu de viciul lui Andruță, încercând să și-l apropie și atfel să ajungă la fiul lui, «ștab mare» la București. ”, se arată în „Ceaușescu și epoca sa.”

Mama, Alexandrina, se pare că a fost o femeie muncitoare și modestă. Însă, pe dictator nu sărăcia de acasă l-ar fi traumatizat, mai ales că nu făcea parte din categoria celor mai săraci, ci mai degrabă experiența Bucureștiului ar fi reprezentat un șoc pentru copilul de țăran de la Scornicești.

La numai 11 ani, ajuns în Capitală, s-a angajat ucenic la un cizmar. Atunci a fost momentul în care a putut vedea discrepanța uriașă dintre nivelul de trai al țăranilor din Scornicești și cel al protipendadei bucureștene, iar această lume bună i-a creat noi frustrări. Pe lângă cele la nivel personal, defectele de vorbire, lipsa prietenilor și statutul social, prin comparație cu orășenii au reprezentat traume care îi vor marca destinul. Acest lucru l-a făcut să se cațere la putere prin orice mijloc.

„Nu avea nicio idee despre viaţa majorităţii populaţiei”

De altfel, tânărul Nicolae nu s-a adaptat nici la lumea urbană, îl speria imensitatea şi diversitatea Bucureştiului, pe el, un copil de la ţară, după cum spunea sociologul Pavel Câmpeanu, cel care a scris şi lucrarea „Ceauşescu - Anii numărătorii inverse”.

„Într-un fel sau altul, viitorul conducător român şi-a petrecut în partid practic întreaga viaţă- el aproape că nici nu cunoştea altă lume, ceea ce i-a influenţat în mod serios atât cariera, cât şi deciziile politice. Pe de o parte, educaţia primită în cadrul partidului i-a oferit o perfectă iscusinţă în arta de a desfăşura intrigi şi de a reuşi în lupta pentru putere, dar, pe de altă parte, nu avea nicio idee despre viaţa majorităţii populaţiei, probleme acesteia necunoscându-le în principal decât din propaganda de partid”, scria Adam Burakowski în lucrarea sa „Dictatura lui Ceauşescu”. Avea să-i și mărturisească surorii sale Niculina că vrea să ajungă „Stalinul României”.