Un român din Italia, abandonat în ziua în care s-a născut pe o stradă din Iași, își caută disperat familia: „Sper ca mama să citească aceste rânduri”

Povestea lui Cătălin Miron este una emoționantă, plină de speranță și de dorința de a-și regăsi familia biologică.  Născut în România, pe 7 august 1997, pe o stradă din Iași, el a fost abandonat la scurt timp după naștere pe aleea Galata.

Cătălin, astăzi un tânăr stabilit în Italia, încearcă acum să își găsească rădăcinile și să afle adevărul despre originile sale.

„Salutări din Italia! Cândva, cu ani în urmă... într-o zi cu soare... 07.08.1997 pe strada (alea) GALATA, municipiul IAȘI, a fost găsit un bebeluș nou-născut.

Poate că mulți dintre voi din acea zonă ați auzit pe atunci povestea mea, fiind o poveste mai puțin obișnuită, acel bebeluș sunt eu”, începe mesajul postat de Cătălin pe pagina comunității „The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitați ai României”.

Autoritățile din Iași nu au reușit să îi găsească rudele

La scurt timp după ce a fost găsit, autoritățile din Iași au încercat să identifice familia bebelușului, dar fără succes.

Astfel, Primăria Iași i-a dat numele de Miron Cătălin și l-a internat la maternitatea "Cuza Vodă" din oraș. Pe 29 septembrie 1997, copilul a fost transferat într-un centru de plasament, iar ulterior a fost adoptat de o familie din Italia, unde a crescut cu dragoste și grijă.

Cu toate acestea, Cătălin nu și-a pierdut niciodată dorința de a-și găsi familia biologică. „Astăzi sunt aici pentru a-mi găsi familia biologică, părinții și mai ales frații mei, care de atâta timp mă tot gândesc la ei”, scrie el în mesajul său.

„Deși am atât de puține informații, eu tot sper că mama mea sau vreo rudă a mamei mele o să citească aceste rânduri și o să trimită aici un mesaj.

Nu vreau să o judec absolut deloc, cu siguranță se afla în mare dificultate, de aceea cred că a decis să mă lase în acel loc”, adaugă tânărul.

Cătălin speră ca cineva să îi recunoască familia

Cătălin își exprimă speranța că cineva își va aminti de acea zi sau de împrejurările în care mama sa l-a purtat în pântec.

„Singura mea speranță sunteți voi, toți cei care sunteți mereu aici pentru a ajuta. De aceea vă rog din suflet să distribuiți cât mai mult posibil, poate cineva își amintește și de mine sau de măicuța mea”, face apel el. „Este cea mai mare dorință a mea pe care o am în viață”, încheie el cu emoție.

Mesajul său este încărcat de o profundă nevoie de a înțelege cine este și de unde vine, dar și de compasiune și înțelegere față de mama sa, indiferent de circumstanțele care au dus la acea decizie tragică de a-l abandona.

Cătălin speră că prin efortul comunității și al celor care distribuie povestea lui, va reuși să își regăsească familia și să afle răspunsurile pe care le caută de atât de mult timp.