Calvarul prin care trec angajații asiatici care lucrează în România. „Lucrăm 12-13 ore pe zi și, dacă suntem norocoși, ne dă mâncare. Altfel, nu avem ce să mâncăm”

Străinii care ajung să muncească în România, în special cei din țările asiatice, trăiesc adesea adevărate coșmaruri. Acești muncitori sunt adesea exploatați, supuși unor condiții de muncă inumane și lipsiți de protecție. În ciuda faptului că legislația românească garantează drepturi egale pentru toți angajații, realitatea este mult diferită. Muncitorii din Nepal, Sri Lanka, Pakistan și alte țări asiatice ajung adesea în România, atrași de promisiuni false și condiții de muncă care nu au nimic de-a face cu standardele legale.

Ce spune un studiu despre migrarea în România

Un studiu recent realizat de Anatolie Coșciug, coordonator al Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației, a evidențiat multe dintre problemele cu care se confruntă muncitorii asiatici în România. Studiul „Bridging Communities: An Exploratory Study on Labor Immigration in Romania” subliniază dificultățile uriașe ale acestora, mai ales din cauza barierelor lingvistice și a lipsei unui sprijin adecvat din partea autorităților române.

Mulți dintre acești muncitori sunt forțați să lucreze în condiții extrem de dificile, de multe ori fără să primească salariile promise. „Am primit un salariu de 3000 de lei muncind șapte zile din șapte, câte 10-12 ore pe zi. Nu este în regulă nici pentru muncitor, nici pentru România”, povestește un tânăr de 23 de ani din Sri Lanka, intervievat pentru studiu.

Muncă fără recompensă și exploatare extremă

Munca migranților în România este adesea marcată de ore suplimentare neplătite și de salarii extrem de mici comparativ cu orele muncite. „În unele cazuri, lucrătorii sunt obligați să muncească 12-14 ore pe zi, fără a fi plătiți pentru orele suplimentare”, explică cercetătorii. Această practică nu este deloc rară și afectează în special lucrătorii din domeniul livrărilor și din sectorul restaurantelor. „În alte companii de livrări, contractele au clauze care pun muncitorii într-o poziție imposibilă, obligându-i să facă un număr ridicat de livrări, iar dacă nu reușesc, nu își primesc salariul”, adaugă aceștia.

Mai mult, unii muncitori au ajuns în situații limită, în care au lucrat luni întregi fără să fie plătiți. „Un băiat din Sri Lanka s-a sinucis după ce nu și-a primit salariul timp de trei luni”, relatează un alt migrant. Acest caz tragic arată realitatea teribilă a multor muncitori care ajung în România în căutarea unei vieți mai bune, dar se trezesc într-o capcană a abuzurilor.

Consecințele lipsei de protecție socială

Studiul arată că, în ciuda faptului că muncitorii străini ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca și cetățenii români, realitatea este mult mai dură. Muncitorii din afaceri de livrare sau restaurante, în special, sunt expuși unui abuz continuu, în timp ce autoritățile nu par să se implice suficient pentru a le proteja drepturile. „Sistemul de justiție este foarte greu accesibil pentru acești muncitori și, de multe ori, nu știu cum să-și apere drepturile”, afirmă cercetătorii.

De asemenea, există o lipsă de reglementare și supraveghere adecvată a muncii acestora, ceea ce face ca mulți angajatori să profite de vulnerabilitatea lor. „Angajatorii adesea îi pun pe muncitori în situația de a depinde economic de ei, subminându-le orice posibilitate de a se revolta sau de a căuta ajutor”, explică autorii studiului.

Condiții de trai inumane

Pe lângă salariile mici și exploatarea muncii, un alt aspect grav al vieții muncitorilor asiatici în România este condițiile de trai. Studiul arată că mulți muncitori trăiesc în condiții de supraaglomerare, într-un singur apartament împărțit între zeci de persoane. De exemplu, într-un apartament din Cluj, 23 de muncitori trăiesc într-o singură locuință, cu un cost lunar mai mare decât cel al unui apartament de lux în oraș.

Acești muncitori plătesc sume mari pentru cazare, dar condițiile de locuit sunt extrem de precare. „Locuim într-un apartament cu 23 de oameni. Plătesc 1200 de lei pe săptămână pentru cazare și, în total, ajung să cheltuiesc 4800 de lei pe lună pentru un spațiu care nu are mai mult decât o cameră mică și un pat”, povestește un alt migrant.

Suferă de foame și de malnutriție

Un alt aspect șocant al vieții muncitorilor străini este faptul că mulți dintre aceștia suferă de foame și malnutriție. Aceste condiții sunt cauzate, în parte, de salariile mici, dar și de restricțiile impuse de angajatori sau de cazările inadecvate. În unele cazuri, muncitorii nu au voie să își gătească propria mâncare, iar costurile pentru alimentele de calitate sunt mult prea mari pentru veniturile lor. „Lucrăm 12-13 ore pe zi și, dacă suntem norocoși, ne dă mâncare. Altfel, nu avem ce să mâncăm”, adaugă unul dintre respondenți.

Pe lângă exploatarea fizică și economică, muncitorii străini se confruntă și cu rasismul. Mulți dintre aceștia sunt discriminați atât de angajatori, cât și de colegii lor de muncă. Unii dintre ei au fost tratați cu dispreț sau umiliți, iar frica de a vorbi despre aceste abuzuri este amplificată de teama de a nu-și pierde locurile de muncă. „Dacă spui ceva despre drepturile tale, ți se spune să te întorci în țara ta. Nu ai voie să te plângi, altfel te vor da afară”, spune un migrant din Bangladesh.