Emoții și lacrimi la Isaccea, granița dintre război și linişte

Cel puţin două bacuri pline cu femei şi copii din Ucraina acostează zilnic în localitatea de frontieră Isaccea (Tulcea), pe ţărmul românesc. Cu ochii în lacrimi și cu sufletele răvășite, refugiații şi-au lăsat în urmă taţi, fraţi, bătrâni şi copii, cu speranţa că, într-o bună zi, se vor putea întoarce acasă.

De la începutul războiului în țara vecină, localnicii au un singur drum: la vamă, unde au devenit voluntari. Oamenii se agită pentru a pune pe mese cafea, ceai, dulciuri, fructe, pampers, şerveţele, haine sortate pe diferite mărimi şi pături.

„Nu contează cum ne cheamă. Am venit aici să ajutăm“, spun toţi cei întrebaţi. Voluntarilor locali li s-au alăturat cei ai Crucii Roşii, dar şi ai altor organizaţii guvernamentale. 

De cum pleacă bacul de pe malul ucrainean, toată lumea se îndreaptă spre mal. La jumătatea distanţei pe Dunăre încep să se zărească şi chipuri: majoritatea, femei cu copii și bătrâni. Angajaţii ISU, vameşii şi voluntarii le ajută pe mame să care bagajele.

Din toate părţile, le sunt oferite lucruri de primă necesitate, scrie adevarul.ro. „Întrebaţi dacă au probleme medicale!“, le strigă vameşul voluntarilor ucraineni, care stau zi-lumină pentru a traduce.   

O femeie frumoasă, între două vârste, îşi îmbrăţişează fiica şi mama, de parcă s-ar vedea pentru ultima dată. Este din Izmail şi le-a condus pe cele două până în România, apoi va lua bacul înapoi.

„Am soţul acasă şi poate pleca oricând la război“, oftează femeia, care e un munte de durere. O altă ucraineancă, având o fetiţă de câteva luni în braţe, îşi sună soţul, rămas pe partea cealaltă a Dunării, oprit de autorităţi pentru a-şi apăra ţara.

Plânge, în timp ce-i spune acestuia că a ajuns cu bine. „Ai grijă de tine. Te iubesc”. Din Isaccea va pleca mai departe, la rudele din Bulgaria, care vor veni s-o ia cu maşina.

Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram!