Iordanul, dus din zori până seara pe Valea Mureșului. Tradiții respectate cu sfințenie
Pe Valea Mureșului și în prezent un obicei este respectat cu strictețe: umblatul cu Iordanul. Din primele ore ale dimineții și până seara, preotul merge din poartă în poartă, sfințind casele și gospodăriile, într-un ritual care adună comunitatea și dă sens trecerii dintre ani.
O casă binecuvântată: un semn de rânduială și credință
În satele de pe Valea Mureșului, perioada dintre Crăciun și Bobotează este una dintre cele mai încărcate de semnificații din întregul an. Departe de a fi un simplu obicei religios, mersul preotului cu Iordanul este privit ca un moment esențial pentru bunul mers al gospodăriei și al familiei. Localnicii cred că apa sfințită aduce liniște, sănătate și protecție, iar o casă binecuvântată înainte de începutul noului an este un semn de rânduială și credință.
Preotul pornește dis-de-dimineață, uneori pe ger aspru sau pe drumuri greu accesibile, pentru a ajunge la fiecare familie din sat. Programul este unul solicitant, întins pe întreaga zi, însă nimeni nu este ocolit. Fiecare poartă se deschide, iar gazdele îl așteaptă pregătite, cu lumânări, busuioc și vase pentru apă sfințită. Pentru mulți, acesta este unul dintre puținele momente din an în care întreaga familie se adună acasă.
Gospodinele fac curățenie specială înainte de venirea preotului
Pregătirile încep cu zile bune înainte. Gospodinele fac curățenie generală, iar casele sunt rânduite cu grijă. Tradiția spune că nu este suficientă doar curățenia făcută înainte de Crăciun, ci și una specială înainte de venirea preotului, ca semn de respect față de sărbătoare și față de credință. Oamenii spun că ordinea din casă reflectă ordinea din suflet.
Pe lângă ritualul religios, obiceiul este însoțit și de credințe populare transmise din generație în generație. Fetele nemăritate păstrează încă un vechi obicei: încearcă, pe ascuns, să păstreze un fir de busuioc de la preot, pe care îl pun sub prag sau sub pernă, în speranța că își vor visa ursitul. Astfel de gesturi, aparent mărunte, dau farmec și identitate locului.
Mersul cu Iordanul este o punte între trecut și prezent
Pentru bătrânii satelor, mersul cu Iordanul este o punte între trecut și prezent. Mulți își amintesc cum, în copilărie, își așteptau părinții sau bunicii să vină de la poartă cu apă sfințită, iar astăzi transmit aceleași obiceiuri nepoților. Într-o perioadă în care multe tradiții se pierd, pe Valea Mureșului acestea continuă să fie respectate cu strictețe.
Localnicii spun că botezul casei înainte de 1 ianuarie este un mod de a începe anul cu speranță și încredere. Chiar dacă vremurile s-au schimbat, iar viața a devenit mai grăbită, acest ritual rămâne un reper de stabilitate. Iarna, pe Valea Mureșului, nu înseamnă doar frig și zăpadă, ci și comunitate, credință și continuitate. Pentru oamenii locului, umblatul cu Iordanul nu este o obligație, ci o datorie sufletească. Este momentul în care satul se adună în jurul acelorași valori, iar tradițiile vechi capătă din nou viață, din zori până seara.