Părinţii fetiţei ucise de poliţist, mărturii cutremurătoare: «Nu mai putem intra în camera Raisei. E pustie fără râsul ei»
”I-am spus „pa tati, să ai grijă” cu 10 minute înainte să moară”. Au trecut şapte zile, dar Claudiu Iulian nu uită ultima discuţie cu Raisa, fetiţa sa de 11 ani, accidentată mortal pe trecerea de pietoni de o maşină de poliţie. Se scoală noaptea şi se gândeşte ce ar fi fost dacă ar fi mers el cu fetiţa şi colega ei de clasă spre şcoală. Nu va şti niciodată!
Pe strada Laminorului din sectorul 1, toată lumea ştie unde stă familia Raisei, fetiţa omorâtă pe 13 ianuarie, la ora 13.30, pe trecerea de pietoni de o maşină de poliţie condusă de un agent de la Secţia 5.
Maşina de poliţie care a accidentat-o mortal pe Raisa a mai lovit o fetiţă, colegă de clasă, Marina. Aceasta a scăpat cu viaţă, dar cu multiple fracturi, iar acum se reface acasă.
Reporterii Click! au păzit trei zile poarta locuinţei Raisei şi într-un târziu au reuşit să stea de vorbă cu Claudiu şi Liliana, părinţii copilei. Tatăl tocmai venise acasă de la serviciu când cele două fete plecau din curte spre şcoală. S-a mirat, căci ştia că nu au ore, dar a aflat că diriginta chemase toată clasa pentru comunicări importante.
”Mi-a spus că pleacă la şcoală. I-am zis să aibă grijă. Mă gândesc cu groază zi şi noapte că poate dacă mergeam cu ele...Dar nu era prima oară când plecau împreună singure. De unde era să ştiu...”, rememorează bărbatul. În timp ce vorbim, lângă noi, ca o umbră îşi face apariţia Liliana, mama Raisei.
Se aşază pe pat, unul lângă altul, icoane mute ale unei dureri pe care mulţi cred că o ştiu, puţini au trăit-o, nimeni nu şi-o doreşte. „Nu putem dormi, nu putem munci. Stăm doar pe calmante, încercăm să ne vedem de viaţă ca să nu înnebunim. Dar îl avem pe Sebastian, frăţiorul ei de 3 ani, şi trebuie să fim puternici pentru el”, ne povesteşte cu lacrimi în ochi mama lovită crunt de soartă.
«O rază de soare i-a luminat chipul când a murit»
Odată cu noi, femeia intră în camera Raisei pentru prima oară după ziua tragicei întâmplări. „Nu am mai intrat de atunci în cameră. Parcă nu mai e camera ei, fară ea, fără râsul ei. E rece şi pustiu”. Ne arată locul unde îi plăcea să stea, are cuvinte multe despre Ursu, jucăria favorită a Raisei.
„Când a murit, ne-au spus cei de la Salvare, o rază de soare i-a coborât pe chip. La fel, la ora 13.00, când a avut loc slujba la biserică înainte de înmormântare soarele a acoperit altfel coşciugul. Este semn mare ne-a spus toată lumea. Dumnezeu nu doarme”, spune însufleţit Claudiu.
A vorbit şi cu tatăl Marinei, pentru a vedea cum se simte. ”Slavă Domnului că este bine, a fost externată, dar am înţeles că se trezeşte noaptea şi are coşmaruri. Ce tragedie, ce întâmplare...Doamne Dumnezeule, ajută-ne!”, se roagă bărbatul distrus.
Amândoi părinţii spun că nu vor răul şoferului care a luat viaţa copilei, dar vor ca justiţia să-şi spună cuvântul şi să se facă dreptate. În curtea casei, Sebastian, fratele de 3 ani al Raisei, se joacă. Mama se întoarce repede, să nu-i vadă copilul lacrimile. Doar mamă să nu fii!
Mormântul Raisei, acoperit de flori
În cimitirul Chitila 1, printre sute de morminte îţi sare în ochi imediat cel al Raisei. Nu ai cum să-l ratezi căci este un munte de flori şi coroane, din care cu greu se zăreşte crucea albă. Pe o margine de mormânt, stă groparul Vasile.
„Am şi eu ceva de zis. Am fost la zeci de înmormântări şi am băgat în groapă oameni cu nemiluita, săraci şi bogaţi, tineri şi bătrâni, dar aşa durere nu am mai văzut. Dacă plângeam noi, groparii...”, spune omul.
Joi, 20 ianuarie, va fi audiat din nou pliţistul care a condus maşina ucigaşă. Se va face oare dreptate?