Temele pentru acasă: necesitate sau povară? Părinții sunt revoltați!

Discuția despre utilitatea temelor pentru acasă revine în forță în spațiul public românesc, alimentată de nemulțumirile părinților și oboseala tot mai vizibilă a elevilor. În timp ce unii cer eliminarea sau limitarea lor, alții avertizează că lipsa exercițiului individual poate afecta performanțele școlare. Între presiunea performanței și nevoia de echilibru, temele au devenit un subiect de confruntare. 

Cât timp trebuie să dureze temele?

Pentru elevi noștri, după orele de școală urmează o nouă rundă de muncă. Caiete pline, exerciții interminabile și proiecte care se întind până târziu în noapte. De cealaltă parte, părinții încearcă să țină pasul, transformând serile în adevărate sesiuni de studiu forțat. De aici pornește și marea întrebare: sunt temele pentru acasă un instrument educațional eficient sau o povară care afectează echilibrul copiilor?

„Tema pentru acasă ar trebui să consolideze învățarea, nu să devină o extensie a orelor de la școală”, afirmă specialistul în educație Marian Staș. Potrivit acestuia, problema nu este reprezentată de existența temelor, ci de cantitatea și calitatea lor. „Un elev din ciclul primar nu ar trebui să petreacă mai mult de 30 de minute pe zi pentru exerciții suplimentare, iar în gimnaziu cel mult o oră. Din păcate, în multe cazuri, copiii ajung să lucreze chiar și trei-patru ore acasă. În aceste condiții, tema își pierde sensul formativ și devine o sursă de frustrare și oboseală”. 

Părinte: „Ajungem să facem temele împreună, de multe ori cu lacrimi și nervi!”

Expertul subliniază că temele pot fi utile doar atunci când sunt gândite cu scopuri clare. „Tema nu trebuie să fie o repetiție mecanică a lecției, ci o ocazie de a stimula gândirea critică, autonomia și creativitatea. Din păcate, sistemul românesc încă pune accent pe cantitate, nu pe relevanță”, adaugă acesta.

De cealaltă parte, părinții resimt tot mai acut presiunea asupra copiilor, dar și asupra familiei. „Fetița mea e în clasa a IV-a și rareori terminăm temele înainte de ora opt seara. După o zi întreagă de școală, copilul e obosit, dar trebuie să mai stea la birou. Ajungem să facem temele împreună, de multe ori cu lacrimi și nervi”, povestește Raluca Dobre, mamă a doi copii. Ea consideră că volumul de teme este excesiv. „Copilul are nevoie de timp liber, de joacă, de sport, nu doar de matematică și dictări. Învățarea nu se întâmplă doar din caiet”.

Sistemul românesc merge pe ideea că volumul de teme echivalează cu performanța

Discuțiile despre reformarea sistemului de teme nu sunt noi. Ministerul Educației a anunțat în repetate rânduri intenția de a reglementa volumul de sarcini pentru acasă, însă în practică, recomandările rămân adesea doar pe hârtie. În absența unui control real, fiecare profesor stabilește volumul de lucru după propriul criteriu, iar diferențele dintre școli sunt majore.

„Avem nevoie de o cultură a temelor bazată pe dovezi științifice, nu pe tradiție. Există cercetări care arată că, pentru copiii mici, efectul temelor asupra performanței este aproape nul, în timp ce pentru elevii mai mari poate fi benefic – dacă este aplicat corect”, explică expertul în educație. În alte țări, temele au fost reduse sau chiar eliminate în ciclul primar, fiind înlocuite cu activități practice, lecturi opționale și proiecte în echipă. În România, însă sistemul educațional rămâne ancorat în ideea că volumul de muncă echivalează cu performanța.

Țările unde au fost scoase temele pentru acasă 

Guvernul chinez a lansat în 2021 politica "Double Reduction” prin care obiectivul este reducerea poverii şcolare pentru elevi: în special limitarea temelor pentru acasă şi a activităţilor de meditaţii particulare. Concret, pentru elevii de clasa I-II nu se mai dau deloc teme pentru acasă; pentru clasele III-VI tema este limitată la maximum 60 de minute pe zi, potrivit Wikipedia.org. Scopul oficial este reducerea presiunii academice, protejarea sănătăţii mintale a copiilor şi diminuarea dependenţei de meditaţii extra-şcolare costisitoare. 

Potrivit site-ului New York Post, în Danemarca există o practică larg răspândită conform căreia copiii nu primesc temă pentru acasă până la vârsta de aproximativ 11 ani. Aceasta este mai degrabă o cultură decât o lege explicită, dar este un model real: copiii în primii ani de şcoală au mai mult timp pentru activităţi extracurriculare, joacă şi învăţare informală, în locul temelor forţate. Modelul danez este invocat frecvent ca alternativă la sistemele cu volum mare de teme, subliniind echilibrul între şcoală şi viaţa familială.