Cum vezi de la prima întâlnire că este narcisist? De ce este atât de greu să părăsești relația cu un astfel de om. Laura Găvan: „Narcisistul caută victima”
Auzim tot mai des termenul de „narcisist”: în online, în grupurile din care facem parte, chiar și la TV. Însă înțelegem cu adevărat în ce constă această tulburare de personalitate? Alături de psihoterapeutul Laura Găvan vom afla cum recunoaștem un narcisist de la prima întâlnire și de ce este atât de greu să părăsești relația cu un astfel de om, odată ce ai intrat în ea?
Cum vezi de la prima întâlnire că este narcisist?
Click: Cum recunoaștem din timp un narcisist?
Laura Găvan: În mediul online și în literatura de specialitate circulă așa-numitele „red flags” sau „stegulețe roșii”. Acestea sunt semnele timpurii la care să fim atenți atunci când intrăm în relații cu diverse persoane, nu doar cele cu tendințe narcisice.
În ceea ce privește patologia narcisică sau doar acele persoane cu tendințe narcisice accentuate, este bine să fim atenți la următoarele semne de alarmă:
- Nevoia de a fi în centrul atenției și o stimă de sine exagerată, fără un temei evident sau realizări semnificative;
- Empatia este scăzută sau se preface doar interesat(ă) de ce simt ceilalți pentru a părea o persoană bună;
- Dintr-o persoană extraordinară la început, simpatică și carismatică, devine una critică, nerăbdătoare și impulsivă;
- Devalorizare-idealizare: are tendința de a face complimente elaborate, urmate de critici subtile și uneori chiar brutale. Scopul este manipularea și ca victima să îi caute validarea în continuare;
- Nu ascultă în mod real, iar când trebuie să dea un răspuns, se dă pe sine drept exemplu în orice situație, chiar dacă nu se potrivește contextului;
- Încalcă limitele în mod constant și nu ține cont de părerea ta.
Click: Poate un narcisist să se schimbe?
Laura Găvan: Această întrebare o aud atât de frecvent în cabinet de la victimele acestora. Este o întrebare-capcană, pentru că, teoretic, oricine se poate schimba datorită neuroplasticității creierului. Totuși, tulburările de personalitate sunt patternuri rigide, cu rezistență mare la schimbare. Narcisistul este recompensat social și, în realitate, el nu prea suferă, așa că nu are motive să se schimbe. Doar atunci când este părăsit de toată lumea din cauza comportamentului abuziv, iar iluziile sale de grandoare nu se mai susțin, poate apela la psihoterapie din cauza unui episod depresiv.
Narcisistul are o capacitate redusă de a se vedea pe sine în profunzime. Totuși, poate fi inteligent și recunoaște faptul că există o oarecare patologie în care se încadrează, însă o va face strict din punct de vedere cognitiv. Procesul psihoterapeutic presupune dorința de schimbare și asumarea responsabilității asupra integrării traumelor, dar narcisistul va proiecta vina pe ceilalți. Deci, șansele sunt foarte mici să parcurgă acest drum anevoios al cunoașterii de sine. Masca este bine lipită și are motivele sale pentru care o păstrează.
De ce este atât de greu să părăsești relația cu un astfel de om
Click: De ce este atât de greu să părăsesc relația cu un narcisist?
Laura Găvan: Contrar opiniei populare, narcisistul nu va căuta victime cu stimă de sine scăzută sau pe care le consideră inferioare. Acesta dorește să se asocieze cu persoane puternice, frumoase conform standardelor sociale, cu poziții financiare bune. Ceea ce acestea au în comun este fie o familiaritate care cuprinde un părinte narcisist, fie elemente dependente. De multe ori, narcisistul caută victima atunci când aceasta este într-un moment vulnerabil și va profita de slăbiciunile acesteia.
Ciclul idealizare-devalorizare-abandon și revenire în relație creează haos și manipulare, dar și dependență. De multe ori, victima trăiește în speranța că narcisistul va redeveni persoana minunată de la începutul relației. Desigur, acest lucru este o iluzie: acea persoană nu există. Abuzatorii, în general, își izolează victimele pentru a obține control absolut, așa că plecarea e mult mai dificilă din toate punctele de vedere: lipsa susținerii sociale, financiare și psihice. Victima este prinsă ca într-o pânză de păianjen. Cu cât încearcă mai tare să scape, cu atât narcisistul o manipulează, abuzează psihologic și, uneori, chiar fizic.
Imaginea excelentă pe care narcisistul și-a construit-o atent descurajează victima să mai caute ajutor și să fie crezută atunci când denunță abuzul la care a fost supusă.
Click: Cum afectează narcisismul copiii și familia?
Laura Găvan: Pe afară e vopsit gardul, înăuntru leopardul. Această zicală descrie perfect ce se întâmplă în familia unui narcisist. Cei din familie nu sunt importanți decât dacă îi satisfac nevoile. Copiii sunt extensii ale acestora, ei nu sunt priviți drept persoane distincte, cu personalități și nevoi proprii. Soția și copiii sunt trofee, poza de album cu care se mândrește, dar pe care îi ignoră în realitate și nu contează decât dacă obține ceva de la ei.
Fiind extrem de critic, va seta limite tot mai sus, imposibil de atins. Copiii nu vor reuși niciodată să îi facă pe plac în totalitate, iar stima lor de sine va avea de suferit. Ei trebuie să fie perfecți. Când vor greși, îi va critica excesiv și desființa. Ciclul de idealizare-devalorizare este prezent și în relația părinte-copil.
Dacă va divorța, va folosi copilul pentru a se răzbuna pe partener și îl va aliena pe cât posibil. Este o sarcină ingrată co-parentingul cu un fost partener narcisist, pentru că va exercita controlul prin intermediul copilului, indiferent de consecințele negative asupra acestuia.
Nu hrăniți emoțional narcisistul, stabiliți limite ferme și documentați în scris/video orice interacțiune. Nu vă va recunoaște nimic din ce a făcut sau spus. Rolul părintelui care nu este narcisist este să susțină copilul și să contracareze efectele negative.
Click: Narcisismul este o boală sau o trăsătură de personalitate?
Laura Găvan: Narcisismul este o tulburare de personalitate. Totuși, este important de menționat că nu toți cei care au trăsături narcisice suferă de această tulburare. Unii oameni au doar tendințe egocentrice, dar fără un impact patologic.
Tulburarea de personalitate presupune un pattern pervaziv de gândire, comportament și emoții, care este inflexibil, stabil în timp și provoacă dificultăți semnificative în viața personală, socială și profesională. Ea devine vizibilă în adolescență și poate fi diagnosticată la maturitate.
Click: Narcisistul știe că este narcisist? Înțelege că face rău prin comportamentul său?
Laura Găvan: Cred, în măsura de 98%, că sunt conștienți de impactul pe care îl au asupra celorlalți oameni, însă dau vina pe victime și proiectează masiv. Să nu uităm că, totuși, și-au creat o fantezie în care trăiesc.
Deși proiecția este un fenomen inconștient, faptul că efectele negative sunt reale și evidente este greu de contestat. E greu de imaginat că există o persoană care le ignoră total. Platon spune atât de frumos: în adâncul sufletului, nu ne putem minți. Cred că narcisistul minte și se minte mult pe sine, însă există o parte foarte îndepărtată care știe că ceva nu este în regulă cu el.
Este important ca victimele să nu cadă în capcana justificării: a fost traumatizat în familie, nu e vina lui, știu că e un om bun de fapt etc.