De ce nu mai vor oamenii să se implice în relații de lungă durată. Adevărul dezvăluit de un celebru coach în relații: „Răbdarea și toleranța sunt mai mici...”

În ziua de azi pare că este mult mai ușor să renunțăm la relații la primul hop, decât să rezolvăm problemele. Parcă tot mai puțini oameni sunt dispuși să depună efort pentru ca relația să se mențină și să aibă un viitor. Mulți specialiști au observat că în ultimele decenii oamenii au capătat tendința de a căuta rapid un alt partener în momentul în care relația începe să scârțâie. De pildă, sociologul Zygmund Bauman spune că oamenii își schimbă partenerii de parcă îi cumpără de la piață. Practic, dacă nu ne mai place ceva, îl aruncăm. De ce se întâmplă asta, discutăm cu Gianina Cornea Boureanu.

Gianina Cornea Boureanu este coach, Specialist de Arte Performante, profesor și hipnoterapeut cu peste 13 ani de experiență în domeniul dezvoltării personale și vindecării emoționale printr-un proces psihosomatic. A lucrat cu peste 1500 de femei, ajutându-le să își transforme viețile prin tehnici de coaching, dans, yoga, role play, NLP, hipnoterapie și mindfulness.

De ce nu mai vor oamenii să se implice în relații de lungă durată

De ce renunțăm așa de ușor la relații față de generațiile anterioare?

În era modernă, în special cu ajutorul aplicațiilor de dating și al rețelelor sociale, avem impresia că există mereu alte opțiuni disponibile. Această "abundență" poate diminua percepția valorii unei relații actuale și poate încuraja renunțarea rapidă la prima problemă.

Mediul online oferă posibilitatea de a întâlni și de a interacționa cu mulți oameni, ceea ce poate crea o mentalitate de "înlocuire" rapidă. Aceasta reduce răbdarea și disponibilitatea de a rezolva problemele cu partenerul actual.

Disponibilitatea rapidă a altor parteneri poate duce la o scădere a angajamentului într-o relație. Dacă simțim că putem găsi rapid pe altcineva, poate părea mai ușor să renunțăm decât să depunem efort pentru a depăși obstacolele.

Alți oameni au o aversiune față de conflict și preferă să evite situațiile neplăcute sau tensionate pentru că în copilăria lor timpurie au fost răniți emoțional, ba mai mult, au trăit într-un mediu abuziv.

Pentru femei, lipsa tatălui (fizic sau emoțional) sau prezența tatălui (violent, alcoolic sau abuziv) le încurajează să dezvolte o lipsă de încredere în bărbați. În loc să înfrunte problema și să încerce să o rezolve, pot alege să se distanțeze sau să renunțe la relație.

Rănile emoționale nevindecate joacă un rol major în perpetuarea acelorași modele disfuncționale în relații. Când oamenii nu își vindecă rănile din trecut, ajung să repete aceleași tipare de comportament și în noile relații. Iluzia că „ceva nou” va fi „mai bine” este adesea doar o mască pentru a evita confruntarea cu propriile probleme emoționale.

În linie cu rănile emoționale neprocesate din trecut, teama de a pierde o persoană "mai potrivită" poate determina pe cineva să nu investească timp și efort în rezolvarea problemelor cu partenerul actual.

Gândul că ar putea exista cineva mai bun face ca răbdarea și toleranța să fie mai mici.

Când există atât de multe alternative aparent la „îndemână”, oamenii pot dezvolta așteptări nerealiste, căutând partenerul perfect. La prima problemă, pot concluziona că actualul partener nu este "cel potrivit" și caută imediat pe altcineva.

Pentru a construi relații durabile și sănătoase, este esențial să fim dispuși să ne confruntăm cu dificultățile, să ne vindecăm rănile emoționale și să ne asumăm responsabilitatea pentru creșterea relației.

Asta înseamnă să investim timp, efort și empatie în parteneriatele noastre, recunoscând că nicio relație nu este perfectă și că adevărata împlinire vine din depășirea împreună a obstacolelor.