Rețetă de cozonac din secolul al XIX-lea. Secretele străbunicilor noastre
Cozonacul, această delicatesă tradițională românească, este simbolul sărbătorilor și al ospitalității. În vremurile de demult, cozonacul nu era doar un desert, ci o expresie a iubirii și a grijii față de cei dragi. Străbunicile noastre păstrau cu sfințenie rețete transmise din generație în generație, fiecare familie având propriile secrete. Iată una dintre cele mai vechi și autentice rețete de cozonac din România, inspirată din secolul al XIX-lea.
Ingrediente de bază (pentru un cozonac bogat și aromat):
1 kg făină de grâu (cernută de două ori pentru un aluat pufos)
300 ml lapte cald (laptele proaspăt de la fermă era preferat)
200 g zahăr (în trecut, era înlocuit uneori cu miere pentru un gust mai fin)
100 g unt topit (untul de casă conferă o aromă autentică)
5 ouă (de țară, pentru o culoare aurie)
25 g drojdie proaspătă (sau maia, în vremurile străvechi)
1 linguriță esență de vanilie (sau vanilie naturală, dacă aveți)
1 linguriță esență de rom (opțional, pentru un plus de aromă)
Un praf de sare
Coaja rasă de la 1 lămâie (neceruită, pentru un parfum natural)
200 g nuci măcinate (sau alternative precum stafide, rahat sau caise uscate)
150 g cacao (pentru un strat generos de umplutură)
50 g miere (pentru un luciu frumos)
Cum se prepară
Începe cu baza – drojdia. Dizolvă drojdia în laptele cald, adaugă o lingură de zahăr și două linguri de făină. Amestecă bine și lasă compoziția să stea 10-15 minute până devine spumoasă. Acest pas este esențial pentru a obține un cozonac bine crescut.
Într-un bol mare, pune făina cernută împreună cu sarea, zahărul și coaja de lămâie. Fă o adâncitură în mijloc și adaugă amestecul de drojdie activată, ouăle bătute și untul topit. Adaugă esențele de vanilie și rom pentru un parfum subtil. Începe frământarea, turnând treptat laptele cald. Continuă să frămânți până obții un aluat elastic, nelipicios.
Secretul străbunicilor era frământarea îndelungată. Aluatul se lucra cu grijă timp de 20-30 de minute, „cu dragoste”, cum obișnuiau ele să spună. Acest proces activa glutenul, garantând un cozonac moale și aerat.
Acoperă bolul cu un prosop curat și așază-l într-un loc cald. Lasă aluatul să crească 1-2 ore, până își dublează volumul. În trecut, gospodinele se bazau pe locul de lângă sobă pentru acest pas.
Într-un bol separat, amestecă nucile măcinate cu zahărul și cacao. Dacă dorești o aromă mai intensă, adaugă miere sau esență de rom. Pentru variante speciale, folosește stafide, rahat sau fructe uscate.
După ce aluatul a crescut, împarte-l în două părți egale. Întinde fiecare parte pe o suprafață unsă cu puțin ulei, formează foi și întinde umplutura. Rulează strâns și împletește cele două suluri pentru un aspect tradițional.
Așază cozonacii în tăvi tapetate cu hârtie de copt sau unse cu unt. Acoperă-i și lasă-i să mai dospească încă 30-60 de minute.
Unge cozonacii cu ou bătut pentru o crustă aurie și lucioasă. Pune tăvile în cuptorul preîncălzit la 180°C și coace timp de 40-50 de minute. La final, cozonacul trebuie să fie bine rumenit și să aibă un sunet gol când este bătut ușor.
Secretele străbunicilor pentru un cozonac perfect:
Ingrediente la temperatura camerei – Totul trebuie să fie bine temperat înainte de a începe.
Frământarea îndelungată – „Aluatul iubește mâinile care nu se grăbesc”, spuneau bunicile.
Dospirea în liniște – Evită curenții de aer care pot afecta aluatul.
Un cuptor bine încins – Folosește căldura constantă pentru o coacere uniformă.
Această rețetă ne aduce mai aproape de vremurile în care bucătăria era centrul căminului, iar cozonacul – simbolul generozității. Încercați această rețetă autentică, păstrând vii tradițiile și gusturile copilăriei