Actorul celebru ce s-a însurat cu o fostă iubită. A fost tatăl real al „Getei” din Liceenii și pe lângă actorie a fost și un arhitect de succes
Sorin Postelnicu este un nume care se leagă strâns de istoria teatrului și cinematografiei din România, un actor remarcabil care a jucat pe scenele celor mai mari teatre din țară și a făcut parte din filme care au marcat epoca în care au fost realizate. Născut pe 10 mai 1945 în Brașov, Sorin Postelnicu a fost un om pasionat de artă încă din tinerețe, iar drumul său în actorie a început încă din anii de facultate. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie din București în 1967, el a început să-și construiască o carieră care avea să devină legendară.
În primii săi ani de activitate, a fost prezent pe scena Studioului Cassandra, interpretând roluri importante în piese de Eugene O’Neill, Durrenmatt și Camus, dar și în piese din repertoriul clasic românesc. Cariera sa a continuat cu roluri importante pe scenele Teatrului din Bacău și Teatrului de Stat din Arad, până când, în 1975, ajunge la București, la Teatrul Ion Vasilescu, continuând să joace în producții de mare succes.
Debutul său cinematografic
Debutul său cinematografic a avut loc în 1964, cu filmul „Cartierul veseliei”, iar în decursul carierei sale a jucat în diverse producții cinematografice, printre care „Zodia Fecioarei” (1966) și „Profetul, aurul și Ardelenii” (1978). Totuși, rolul care l-a consacrat în memoria publicului a fost cel al tatălui ,,Getei” din celebra peliculă „Liceenii”. Fiica sa, Cesonia Postelnicu, care a jucat rolul Getei în același film, a declarat că numele ei a fost inspirat de rolul jucat de Sorin Postelnicu în „Caligula”, unde soția acestui personaj se numea tot Cesonia. Astfel, fiica sa a purtat numele care devenise deja simbolic pentru familia Postelnicu, scriu cei de la fluxdestiri.
Pe lângă cariera sa în teatru și film, Sorin Postelnicu a fost un mare pasionat de poezie. Chiar și în afacerea cu literatura, el a reușit să se facă remarcat, câștigând premiul criticii la Decada dramaturgiei originale de la Iași în 1971, pentru recitarea versurilor lui George Bacovia.
De ce a părăsit România
Cu toate acestea, pe lângă succesul său profesional, viața personală a lui Sorin Postelnicu a fost marcată de momente dificile. A fost căsătorit cu actrița Rodica Mureșan, dar după o perioadă, cei doi au divorțat. În 1990, Sorin Postelnicu a luat o decizie radicală: a părăsit România și s-a stabilit în Germania. Mulți dintre apropiați l-au considerat nebun pentru că a plecat din țară după Revoluție, în momentul în care lucrurile păreau că se vor schimba în bine. A ales să emigreze în Germania, unde, în doar trei zile, s-a căsătorit cu fosta lui iubită, cu care ajunsese la concluzia că își va construi o nouă viață. Aici, Sorin Postelnicu a învățat limba germană și a început să studieze Arhitectura, o meserie cu totul diferită față de cea de actor, dar care l-a fascinat și l-a ajutat să-și refacă viața.
Despre perioada petrecută în România înainte de 1989, actorul a declarat că a trăit sub presiunea unui regim care nu-i permitea să se exprime liber. „Am avut un dosar de Securitate gros de 15 cm și am fost anchetat și bătut până în 1989. Am simțit că nu mai pot să trăiesc așa. Atunci am decis să plec”, povestea el în interviuri ulterioare.
„Actoria este una dintre cele mai frumoase meserii ale lumii"
După plecarea în Germania, Sorin Postelnicu s-a concentrat pe noua sa carieră și a renunțat complet la teatru și film. „Actoria este una dintre cele mai frumoase meserii ale lumii, dar când te poți despărți de ea, e ca și cum n-ar fi existat niciodată”, mărturisea el. Chiar și așa, dragostea pentru artă nu l-a părăsit niciodată. A ajuns să considere actorul Strigorin din „Pescărușul” lui Cehov drept ultimul său rol, care l-a marcat profund.
Astăzi, Sorin Postelnicu este un bărbat în vârstă de 79 de ani, retras din lumina reflectoarelor și concentrat pe o viață liniștită alături de familia sa. Cu toate că nu mai joacă pe scenă și nu mai apare în filme, amintirea rolurilor sale și a activității sale în teatru rămân vii în inima celor care l-au admirat. A ales să trăiască într-un alt colț al lumii, dar spiritul său de artist și dragostea pentru România nu l-au părăsit niciodată.