Recunoști actorul din imagine? A jucat în cel mai bun film românesc din istorie, iar femeile erau topite după el

A fost unul dintre cei mai mari actori ai României. A fost diagnosticat la vârsta de 40 de ani cu o boală cruntă de sânge, iar acest lucru l-a făcut să trăiască pe muchie de cuțit timp de 30 de ani. Mulți îl cunosc pentru celebrul lor din filmul „Ultima noapte de dragoste. Ți-ai dat seama cine este? 

Vladimir Găitan ar fi împlinit 77 de ani pe 2 februarie 2024, dar în noiembrie 2020 a cedat în fața bolii cu care se lupta de aproape un sfert de secol. Puțini știau că interpretul de neuitat, care l-a jucat pe locotenenul Tudor Gheorghiu în filmul „Ultima noapte de dragoste”, se lupta în fiecare dimineață să supraviețuiască încă o zi.

A fost poate unul dintre cei mai eleganți și sofisticați actori români din toate timpurile. Cinefilii nu vor uita niciodată rolul său de o viață în rolul locotenentului Tudor Gheorgiudin filmul lui Sergiu Nicolaescu, „Ultima noapte de dragoste” (1980).

Născut pe 2 februarie 1947 la Suceava, în tărâmul de basm al Bucovinei, Vladimir Găitan visa să devină geolog. Intrarea sa în teatru și film a fost întâmplătoare. A fost legată și de faptul că tatăl său era deținut politic.

„A fost o întâmplare, pentru că eu visam să mă fac geolog. Şi am căzut cu succes la geologie, pe urmă mi s-a explicat că în facultatea aia cu dosarul meu n-am şanse să intru şi, într-o vacanţă de iarnă, Răducu Iscuş, să-i dea Dumnezeu sănătate, un sucevean şi fost actor al Teatrului Naţional, din păcate mai puţin cunoscut, m-a deturnat…

Mi-a zis: «mă, ce te chinuieşti tu cu geologia asta? Dă, mă, la teatru! E o facultate super». El era în anul 2. Şi mi-a povestit ce viaţă au, ce perspective şi i-am zis: «Dar eu nu ştiu nici o poezie…», «Nu-i nimic». Mi-a lăsat nişte versuri să le învăţ şi zice: «în vacanţa de primăvară te îndrum eu puţin»”, a povestit actorul într-un interviu pentru ziarulmetropolis.ro.

„M-a invitat să fac nişte analize la spital şi, din păcate, temerile sale s-au adeverit”

Cu toate acestea, un prieten de-al său i-a dat adresa din București a marelui actor al vremii, Petre Gheorghiu, unde Găitan s-a înfățișat cu o lună înainte de examenul de admitere. Deși rolurile sale în uniformă au fost întotdeauna ca „turnate”, Vladimir Găitan a fost mereu nostalgic după „trecutele vremuri de doamne, domni și domnițe”, după Bucureștiul și România de altădată. Poate de aceea rolul din „Ultima noapte de dragoste” i s-a potrivit atât de bine. Acel film era și preferatul lui, cu toată atmosfera creată în el.

El și-a cunoscut soția după o încercare eșuată cu colegul și prietenul său Vlad Rădecu. Au avut o căsnicie fericită, chiar dacă el era mai mereu în ochii admiratoarelor sale. Puțini știau însă drama cu care s-a confruntat marele actor de la un punct. În 1995, a fost diagnosticat cu o formă rară de cancer de sânge, Policitemia vera, și a trăit cu amenințarea bolii timp de 25 de ani.

Boala a fost apoi atribuită radiațiilor provenite de la explozia de la centrala nucleară de la Cernobîl din aprilie 1986.

„Am invitat o doamnă doctor la un spectacol de-al meu, iar aceasta a fost foarte intrigată de roşeaţa nefirească a feţei mele. După reprezentaţie m-a invitat să fac nişte analize la spital şi, din păcate, temerile sale s-au adeverit. Aveam 40 de ani atunci. Eram un bărbat în putere, încălecam în galop calul. A urmat un an cumplit, în care a trebuit să mă obişnuiesc şi să înţeleg ce se întâmpla cu mine”, spunea Vladimir Găitan, pentru Taifasuri.

În cele din urmă s-a obișnuit cu ideea și a luptat să supraviețuiască. Medicii l-au anunțat că va trăi cel mult 10 ani, dar el a supraviețuit mai bine de un sfert de secol. Din păcate, epuizat de boală și de „umbrele” societății moderne care îi eclipsau tot mai mult atracția luminoasă pentru alte timpuri, obiceiuri și oameni, Vladimir Găitan a pierdut lupta cu boala pe 10 noiembrie 2020, în timpul pandemiei de coronavirus. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală.

Avea 73 de ani, dar pentru majoritatea celor care l-au admirat a rămas și va rămâne mereu Ripu, din „Reconstituirea” și, mai ales, Tudor Gheorghiu, ofițerul ce visa la iubirea absolută, din „Ultima noapte de dragoste”.