Recunoști artistul? A avut o singură iubire, o carieră întinsă pe aproape șapte decenii și a încântat generații de români

Gică Petrescu, un nume care a răsunat puternic în inimile românilor timp de aproape șapte decenii, a fost un artist desăvârșit, un simbol al muzicii de petrecere și ușoare românești. Cu melodiile sale inconfundabile, el a încântat generații după generații, aducând bucurie și nostalgie prin versurile sale. Deși a avut o carieră impresionantă, viața sa personală a fost marcată de o singură iubire adevărată, a cărei pierdere l-a aruncat în depresie.

O viață dedicată muzicii

Născut la București pe 2 aprilie 1915, Gică Petrescu a fost crescut într-o familie cu o puternică apreciere pentru educație și muzică. Tatăl său, funcționar poștal cu studii la Geneva, și mama sa, o pianistă talentată, i-au insuflat dragostea pentru muzică încă de mic. În 1930, talentul său a fost descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, iar cariera sa muzicală a început să prindă contur.

Petrescu a excelat în diverse genuri muzicale, de la muzică ușoară și populară, până la operetă și muzică de revistă. Primul său contract de solist a venit în 1931 la Restaurantul-terasă „Princiar” din București, iar în 1933 a fost angajat la luxosul Galeries Lafayette. Renunțând la studiile de drept, s-a dedicat complet muzicii, devenind „regele cântecelor de petrecere” din România.

Repertoriu vast și melodii nemuritoare

Gică Petrescu a cântat peste 1.500 de melodii, multe dintre ele devenind șlagăre de neuitat. Cântece precum „Fetiţe dulci ca-n Bucureşti”, „Costică, Costică”, „Ia mai toarnă un păhărel”, „Du-mă acasă, măi, tramvai”, „Cel mai frumos tangou”, „Să-mi cânţi cobzar” sau „Iubesc femeia” au rămas în sufletele românilor. Multe dintre aceste piese au fost compozițiile sale, printre care se numără „Căsuţa noastră“, „Dă-i cu şpriţul pân’ la ziuă“ și „Uite-aşa aş vrea să mor“.

Relația cu regimul comunist și Nicolae Ceaușescu

Muzica sa, plăcută și nepolitizată, era pe gustul liderilor regimului, inclusiv al lui Nicolae Ceaușescu. Gică Petrescu a cântat la numeroase petreceri organizate de Ceaușescu, bucurându-se de un statut special. Deși cânta melodii despre petreceri și băutură, el însuși nu a făcut niciodată excese, menținând un stil de viață sănătos.

Elena Merișoreanu și regretata Stela Popescu au confirmat „trecerea” pe care o avea în fața cuplului Ceaușescu. De exemplu, la una dintre petrecerile de Anul Nou, când artiștii nu primiseră nici măcar apă, Gică Petrescu a avut curajul să-l abordeze pe Ceaușescu cu un pahar de șampanie gol, atrăgând atenția asupra nevoilor colegilor săi.

O singură iubire și depresia ulterioară

Viața personală a lui Gică Petrescu a fost marcată de o singură mare iubire: soția sa, Cezarina Moldoveanu. Medic stomatolog și poetă, Cezarina a fost partenera sa de viață și de creație, scriind versurile multor piese și traducând cântece pentru el. Moartea ei în 1989 l-a devastat, aruncându-l într-o adâncă depresie. De atunci, cariera sa muzicală a intrat într-un declin, artistul retrăgându-se aproape complet din lumina reflectoarelor.

Moștenirea lui Gică Petrescu

Gică Petrescu a murit pe 18 iunie 2006, la vârsta de 91 de ani, lăsând în urmă un vast patrimoniu muzical și amintiri de neuitat pentru cei care l-au ascultat. Fără moștenitori, artistul și-a dorit ca garsoniera sa din centrul Bucureștiului să fie transformată într-un muzeu, o dorință încă neîmplinită.

Longevitatea și impactul său asupra muzicii românești rămân impresionante, iar melodiile sale continuă să fie ascultate și iubite. Gică Petrescu a fost, fără îndoială, un artist al unei singure iubiri, dar și al unui public care l-a adorat timp de decenii.